Jaful secolului, la judecată

De la început va spun că Adrian Năstase n-ar trebui să doarmă în patul lui în această seară, ci după gratii.

S-au împlinit 10 ani de când statul român sub sem­nă­tura inconștientă (termenul este excesiv de politicos) a fostului prim-ministru a vândut unei alte alte țări nici mai mult, nici mai puțin decât aproape toate resursele naturale naționale. Vorbim de tranzacția prin care compania austriacă OMV (în care acționar principal este statul austriac) a cumpărat contra sumei de 669 milioane de dolari cea mai mare societate românească. Vom vedea mia departe de ce această sumă este un mărunțiș. Fără să vă fac capul mare cu amănuntele acestei tranzacții pe care nici o țară africană nu o face vreau să reamintesc cine a fost Petrom. Compania exploata, prelucra și vindea toată producția de petrol a României și mare parte din cea de gaze naturale. România încă deține locul 4 în Europa la resurse de petrol (600 milioane de barili) și locul 5 la gaze. În activele Petrom intrau 4 rafinării, 2 platforme petroliere marine, 700 de benzinării și multe alte proprietăți.

Cu puțin înainte de privatizare, guvernul Năstase mai face una lată. Șterge datoriile către stat ale acestei companii (de câteva sute de milioane de dolari) astfel încât să fie preluată spălată de austrieci. O mare parte din datoria ștearsă se regăsea un buzunarele unor membri de fază ai PSD. Lucrătura PSD-ului la Petrom începuse cu mult înainte când un anumit Iacobov cumpăra chipurile rafinăria din Onești și încheia un contract cu Petrom pentru livrarea de petrol. Petrom e de stat iar Onești este privat. Petrom livrează ani de zile rafinăriei petrol, aceasta produce benzină pe care o vinde dar nu plătește petrolul cumpărat. În mod normal, după câteva luni de neplată, Petrom ar fi trebui să oprească livrarea și să recupereze banii. Dar Petrom este statul lui Năstase iar Iacubov este privatul PSD-ului. Situația continuă și Petrom este în ga­u­ră în timp ce Iacubov împarte banii cu colegii de la PSD. Așa a făcut Petrom datoria. Și acesta a fost și pri­mul motiv al privatizării. Statul român este un prost admi­nistrator, cum se spunea. Atunci să privatizăm. În rezumat, PSD-ul prin mâna directorului Nicolae Popa, aduce Petrom în faliment și o vinde pe nimic austriecilor. În acest timp, ungurilor nici nu le trece prin cap să-și vândă firma lor, ci doar scot niște acțiuni la vânzare. Compania petrolieră a Ungariei era un nimic pe lângă colosul Petrom.

N-am avut nevoie de vreo documentare, toată mane­vra o cunoșteam și am scris despre ea încă de-atunci. Și ca de fiecare dată, când scriu despre ea, mă cuprinde o silă cumplită.

Ca toată tranzacția să fie acoperită, contractul a fost secret, niciun român nu a avut dreptul să știe cum o mână de oameni aflați vremelnic la putere au vândut, în fapt, resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu. Contractul a fost desecretizat mulți ani mai târziu la presiunile opoziției. Și era mai monstruos decât ne închipuiam. Redevențele pe care trebuia să le plătească austriecii (redevența este o taxă pe exploa­tarea unei resurse naturale) statului român erau de patru ori mai mici decât procentajul obișnuit în cazul petrolului și gazelor naturale. Și ele nu puteau fi modificate, prin contract, decât după 10 ani. Zece ani au trecut iar guvernul Ponta, acest elev ratat al fostului premier Năstase a hotărât deunăzi să mai păsuiască austriecii cu încă un an la stabilirea noilor redevențe.

Ca să realizați magnitudinea acestui jaf, calculați că numai în 2014 profitul net al Petrom, deținut de austri­eci, a fost de 1 miliard de euro. Austriecii și-au amortizat cei 669 milioane în primul an de când au devenit proprietari.

Ce au câștigat românii din faptul că Petrom s-a privatizat? Au pierdut 20 de mii de locuri de muncă, iar automobilistii plătesc benzina mai scump decât țări care n-au extras un litru de petrol în toată istoria lor. Raportat la salarii, românii sunt pe locul 11 în lume la cea mai scumpă benzină.

Și venezuelenii au mult petrol, chiar foarte mult, dar benzina costă la ei 11 cenți litrul. Pentru că oricât de ne­bun ar fi fost decedatul președinte Chavez, el a permis totuși popula­ției să se bucure de norocul unei resurse de petrol. Ro­mânii au avut după revoluție numai conducă­tori pro­-­­oc­cidentali care au considerat că românii nu ar trebui să beneficieze de ce le-a dat natura. Am impresia că era preferabil ca România să nu dețină nici fir de petrol sau gaze. Populația ar fi plătit la fel, ba poate chiar mai puțin.

Dacă Iliescu merită să fie anchetat pentru crimele minerilor din București, Adrian Năstase merită un proces pentru vânzarea resurselor, chiar dacă nu ar fi luat șpagă un leu. Numai pentru neglijență criminală și tot n-ar trebui să se bucure de priveliștea din Cornu. Gândiți-vă că vânzarea Petrom este doar cea mai mare agresiune economică a românilor contra românilor. În spatele acesteia se aliniază sute de alte tranzacții prin care România nu mai deține practic nimic. În curând, nici măcar pământ.

Nu pot să ocolesc o paralelă cu țara în care locuim: Canada nu-și vinde resursele nicicui dar totuși este al 4-lea producător mondial de petrol, iar prețul benzinei este exagerat pentru populație.

Alin Alexandru
Alin Alexandru
Alin Alexandru are peste 23 de ani de presă scrisă şi televiziune la Expres, Cu­ren­­tul, Biz, B1TV, Naţional TV, timp în care a rea­li­zat reportaje în peste 30 de ţări. Este pasionat înfocat de tenis şi expert în asigurări şi investiţii.

Ultimele articole

Articole similare