Mă tem că justiția din România este supusă în aceste zile unui asalt fără precedent și sub aspectul ferocității, cât și sub cel al extensiei zonelor aliate de ură comună împotrivă instituțiilor și legii anticorupție. Iar ultimul intrat în această horă diabolică este însuși fostul președinte Traian Băsescu.
Că Dan Voiculescu, Adrian Năstase & co. vorbesc de ani de zile despre abuzurile comise de DNA, despre victime politice, despre nenorocirile abătute asupra politicienilor nevinovați, știm. Este deja marca lor. Dar este năucitor să-l auzi pe fostul președinte Traian Băsescu vorbind despre guantanamizarea țării de către procurori care, asemeni ofițerilor CIA, ar tortura oamenii prin beciuri până când aceștia spun ce vor să audă torționarii, un atac dur deopotrivă la DNA și la partenerii americani.
Este năucitor să-l auzi pe președintele Traian Băsescu spunând că îi este silă de președintele ICCJ, Livia Stanciu. Să-l auzi cum folosește scoasă din context o declarație a d-nei Stanciu despre parteneriatul ICCJ cu DNA în privință statului de drept, și care a fost făcută, culmea, în față lui Traian Băsescu, în timpul mandatului acestuia, în februarie 2014 la bilanțul DNA pe 2013. Aceasta nu poate fi o scăpare, aceasta nu poate fi decât rea intenție.
Este năucitor să-l auzi pe Traian Băsescu folosind același discurs, chiar aceleași cuvinte care s-au revărsat ani de zile din studiourile Antenei 3 împotriva jutitiei care pe atunci era “băsistă”. Cum să accepți că fostul președinte vorbește despre judecători – ofițeri acoperiți care pronunță sentințe sub șantaj? O acuzație difuză, care îi maculează pe toți. Atunci când spui “mulți”, “destui”, fără să dai nume, spui, de fapt, “toți”, pentru că nimeni nu îi poate deosebi pe cei răi de cei buni. Și îi discreditezi nu doar ca persoane, ci cu tot cu hotărârile lor ceea ce este teribil de periculos pentru statul de drept.
Spune fostul președinte că în vremea domniei sale nu erau atâtea arestări, procurorii nu umblau cu scalpuri la cingătoare, nu erau atâtea denunțuri. Și care este legătura domniei sale cu numărul de arestări și denunțuri? Cum poate președintele să influențeze constituțional aceste aspect? Vorbind cu denunțătorii? Cu procurorii? Cu judecătorii? Spune Traian Băsescu, de fapt, că a interferat cu justiția?
Traian Băsescu spune că îi e silă să le sune pe sefele ICCJ și DNA. Nu văd de ce le-ar suna, cu sau fără silă. Nu văd de ce le-ar fi sunat chiar și în timpul mandatului cu alt motiv decât să le ureze, să zicem, “la mulți ani” sau să le felicite pentru concluziile raportului MCV, de exemplu.
Te întrebi ce l-o fi apucat pe Traian Băsescu. De ce distruge sistematic, declarație cu declarație, tot mai hotărât, tot mai violent, chiar propriul mandat presidential? De ce a pus parul pe instituțiile al căror succes marchează de fapt principalul succes al celor 10 ani în care a fost președinte? Ce-l mână în acest asalt sinucigaș?
Cred că explicația este într-o declarație făcută de Ruxandra Dragomir, purtătoarea de cuvânt informală a Elenei Udrea, mai întâi la Antena 3, apoi pe Facebook: “Fostul președinte Băsescu a făcut public în nenumărate rânduri aceste sloganuri…, am încredere în Elena Udrea sau sunt sigur că femeia asta nu a luat niciun ban de la Gala Bute sau Elena Udrea este un om cinstit. Și eu spun același lucru. Dar este oare suficient?… (…) Am sperat, și încă sper că fostul președinte poate face mai mult. Oare toți cei pe care i-a crescut și i-a promovat, excepție făcând Elena, l-au trădat? Dacă am crezut în declarațiile lui Traian Băsescu am tot dreptul să cred că putea face mai mult în ceea ce o privește pe Elena”.
După apariția acestei postări, Traian Băsescu a intrat într-un fel de fibrilație. Dacă până atunci se mulțumea să își exprime încrederea în Elena Udrea, imediat a ajuns la guantanamizare, la silă față de Codruța Kovesi și Livia Stânciu, la tortură și judecători – ofițeri acoperiți.
Se teme Traian Băsescu de Elena Udrea? Are “protejata” muniție să-l aducă lângă ea, dacă nu face tot posibilul să o aducă pe ea lângă el, în libertate? Nu știu, dar așa pare. Traian Băsescu acționează că un om speriat și șantajat, dispus să spună și să facă orice i se cere. Și Ruxandra Dagomir i-a cerut explicit.
Motivele prăbușirii în mocirla anti-justiție a lui Traian Băsescu sunt până la urmă secundare și probabil că până la urmă vor fi elucidate tot de procurorii DNA. Ceea ce mi se pare cel mai important și foarte grav este scopul evident al acestei alianțe adhoc anti-justiție între Traian Băsescu și Dan Voiculescu. El este decredibilizarea justiției, în special a anticorupției.
Singurul motiv pentru care până acum o clasă politică disperată de asaltul justiției nu a dat încă atacul, cu orice preț extern, la instituțiile și legislația anticorutpie este susținerea publică de care se bucură acestea. }n sondajele de opinie, d-na Kovesi este peste patriarhul României. DNA concurează cu succes armata și biserica. Există riscul ca un atac frontal să scoată lumea în stradă.
Și atunci ceea ce trebuie distrus întâi este această susținere. Cum? Prin manipulare, prin minciună, prin exploatarea unor traume vechi. Asta încearcă Voiculescu, asta încearcă Băsescu. Fiecare în interesul său, fiecare cu propriile resorturi, dar scopul este comun. Și dacă decredibilizarea va reuși, nu mă îndoiesc că va urmă și asaltul cel mare pe instituții și legislație.
