Nu cred că în ultimul deceniu Justiția din România și, implicit, parcursul ei euroatlantic, s-au aflat într-un pericol mai mare decât acum. Ofensiva DNA, care calcă totul în picioare, fără rezerve și culoare politică, a provocat o panică fără precent în rândurile putredei clase politice românești.
Marșul procurorilor a ajuns acum în zone extrem de sensibile, iar condamnarea în primă instanță a lui Liviu Dragnea, în dosarul referendumului din 2012, este doar ultima picătură într-un pahar deja plin. Ea vine după ce procurorii au tăiat cap după cap, la toate nivelurile de decizie, ajungând în anturajul premierului. Cumnatul acestuia, care este acuzat de deturnare de fonduri europene și de evaziune, a fost arestat preventiv, iar Dan Șova, tovarășul de mari proiecte al domnului Ponta, este asediat. Ce a fost în stare să facă puterea pentru a-l ține departe de arest, acolo unde ar putea spune tot ce știe – inclusiv despre Victor Ponta – este emblematic pentru ceea ce este dispus să facă PSD pentru a bloca Justiția.
În Parlament există mai multe inițiative care vizează amputarea Codurilor penal și de pocedura penală, astfel încât arestarea preventivă a corupților să devină practic imposibilă, procurorii să poată fi ei înșiși băgați după gratii pentru că-și fac treaba, probatoriul să poată fi anulat foarte ușor. Aceste inițiave au pus din nou pe jar ambasadele străine care, la fel ca în „marțea neagră”, au descălecat la Parlament pentru a încerca să pună capăt asediului. Ce au înțeles ei din ceea ce le-au spus reprezentații SUA, ai Marii Britanii, ai Olandei și ai Germaniei s-a văzut din declarațiile ulterioare ale lui Călin Popescu Tăriceanu, braț lung și furios anti-Justiție al lui Victor Ponta: „Statul de drept nu înseamnă întărirea instituțiilor represive”. De altfel, domnul Tăriceanu a și convocat CSM la Parlament, la o discuție, pasămite constructivă, în care a lansat două teme cu iz de amenințare: rediscutarea legii răspunderii magistraților și scoaterea procurorilor din categoria magistraților. Cu alte cuvine: iată la ce ne gândim dacă nu vă potoliți!
N-au trecut decât câteva zile și, după condamnarea lui Liviu Dragnea, premierul a atacat frontal Înalta Curte de Casație și Justiție, vorbind despre o decizie simbolică de condamnare a unei acțiuni politice, aceea de suspendare a președintelui, făcându-se a nu înțelege că hotărârea ÎCCJ nu are nimic de-a face cu suspendarea, ci cu felul în care votul a fost fraudat. Aceste reacții îmi spun că situația e mai rea ca niciodată. Ajungându-se atât de departe cu anticorupția, războiul penalilor din politică nu mai este unul de principiu, este unul pentru propria supraviețuire. Da, este foarte adevărat ce spune fostul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu: „Bravii noștri senatori ne scot din standardele europene cu aceste modificări și ne plasează la nivelul de pre-aderare din acest punct de vedere, ne scot din Europa! Asistăm la o ofensivă a inculturii juridice asupra unui edificiu legislativ clădit cu știință de carte și multă muncă. Ținta este ca din reglementări combinate să se construiască un spațiu juridic al impunității pentru membrii corupți ai Parlamentului.”
Este de așteptat ca toate acestea să ne arunce din nou la marginea Europei și să pericliteze relațiile dintre București și Washington. Pentru americani, ceea ce se intâmplă cu Justitia în România nu e un moft. Suntem graniță NATO – aflată pe picior de război cu Rusia – și, după cum spunea plastic adjunctul Victoriei Nuland, corupția este autostrada pe care Putin înaintează în Europa. O divizie de corupți e mai eficientă decât una de tancuri.
Dar acestea nu sunt argumente viabile în fața hoardei dezlănțuite de penali din politica românească. Soarta României, statutul ei euroatlantic sunt ultimele lor preocupări. Dacă era altfel, nu furau cât au furat. Pe ei îi interesează doar să supraviețuiască și să pună la pământ adversarul care le amenință libertatea și averile: anticorupția. Și nu mă îndoiesc că spre deosebire de „marțea negră”, când ofensiva DNA era de-abia la început, de această dată nu vor avea nicio rezervă să meargă până la capt, cu orice preț și orice risc.
Din păcate, cei care amenință Justiția au un aliat neașteptat: fostul președinte Traian Băsescu, pe care arestarea Elenei Udrea l-a transformat într-un dușman al anticorupției. Traian Băsescu a lansat și periculoasa suspiciune că printre judecători s-ar afla foști sau chiar actuali ofițeri acoperiți, șantajabili. Când lansezi așa ceva fără nume și fără probe, nu faci decât să induci o neîncredere generalizată, care îi afectează pe toți magistrații și pune sub semnul întrebării hotărârile lor, ceea ce e letal pentru un stat de drept.
Dar nu putem fi apărați din afară cât timp nu ne apărăm și noi, în interior. Singura forță care poate opri acest val anti-Justiție este forța poporului. În perioada care vine, românii își vor da testul de maturitate, vor arăta dacă au înțeles sau nu că singură șansa să trăiască mai bine este într-o țară condusă curat. Și dacă au înțeles, ar trebui să apere în stradă anticorupția, așa cum în noiembrie trecut au apărat dreptul la vot.
