Pierre Karl Péladeau, Quebecul ca hobby

Citește și

Alin Alexandru
Alin Alexandru
Alin Alexandru are peste 23 de ani de presă scrisă şi televiziune la Expres, Cu­ren­­tul, Biz, B1TV, Naţional TV, timp în care a rea­li­zat reportaje în peste 30 de ţări. Este pasionat înfocat de tenis şi expert în asigurări şi investiţii.

De mult timp Parti Québecois caută un politician puternic, care să-i inspire cu adevărat pe suveraniști. Miliardarul PKP mai are însă de lucru până să devină un personaj care să aibă dacă nu forța lui Lévesque, măcar vivacitatea tatălui său, Pierre Péladeau.

Acum 35 de ani, René Lévesque rostea celebrele cuvinte „à la prochaine” în fața unei adunări triste, imediat după ce referendumul pentru suveranitatea Québecului eșuase la mai puțin de un procent. Carismaticul ziarist știa probabil că nu va apuca ziua în care Québecul va deveni o țară. Cincisprezece ani mai târziu, o altă tentativă de separare a eșuat. Peste alți 20 de ani, în mai 2015, iată că Pierre Karl Péladeau promite solemn să se dedice aceleiași cauze.

- Publicitate -

Proprietarul celui mai mare trust media francofon are 53 de ani și, de câteva zile, este noul președinte al Partidului Québécois. PKP a fost adus în partid toamna trecută de Pauline Marois – această precupeață în politică – înaintea alegerilor anticipate. Péladeau nu și-a făcut mari probleme de strategie și a declarat, la un miting electoral, că marea țintă a acestui partid este independența Québecului. Rezultatul se știe: milioane de quebechezi, anglofoni și imigranți anti-suveraniști au ieșit la vot. Marois a dispărut din peisaj. PKP a pus mâna pe partid și iată-l azi șeful Opoziției oficiale.

Am urmărit în direct discursul său în fața entuziaștilor membri de partid, în majoritate din generația care l-a văzut în carne și oase pe Lévesque. M-a șocat să constat că, timp de 30 de minute, PKP nu a vorbit decât despre dreptul quebechezilor de a avea o țară, despre suveranitate, despre conservarea limbii franceze. Și despre victoria finală, care va veni. A mai vorbit de coagularea tuturor forțelor suveraniste, de câștigarea alegerilor parlamentare din 2018 și de pregătirea unui nou referendum pentru independență. Ba chiar mai mult, el s-a adresat, preț de câteva minute, și anglofonilor, în limba engleză. Am fost tentat să spun imediat că alt exaltat ne înnebunește cu Québecul liber dar, studiindu-i trecutul, constat că PKP este mai periculos decât pare, chiar dacă tema suveranității este considerată o ciorbă reîncălzită.

PKP a moștenit de la tatăl său, Pierre Péladeau, imperiul Québecor Média. O afacere începută în 1964 prin înființarea unui ziar cu sex, crime și sport: Journal de Montréal. Tânărul Péladeau a fost un rebel. La un moment dat, a refuzat banii lui taică-su – pe care-l numea burghez -, s-a mutat într-o garsonieră unde dormea pe o saltea și muncea la un restaurant ca spălător de vase. După universitate, s-a împăcat cu bătrânul Péladeau care l-a atras treptat în afacerea familiei. Se pare că Péladeau tatăl a avut încredere în Karl mai mult decât în ceilalți copii ai lui și l-a ales ca succesor. Rebelul anti-burghez a devenit, în timp, un dușman declarat al sindicatelor din propria întreprindere, cu care s-a luptat în mai multe reprize. După părerea lui, sindicatele împiedică dezvoltarea companiilor. Iată o idee interesantă, care vine oarecum în contradicție cu ultrasindicalismul societății în care trăim. Péladeau pare – în gândirea economică – mai curând un american decât un quebechez. Băiat de bani gata, cum am fi tentați să-l considerăm, are oroare să plătească, la averea lui, 200 de dolari pe o cravată și este văzut umblând cu mașini obișnuite. Am mai aflat, din relatările cunoscuților, că se trezește la 5 dimineața, înoată o oră, iar la 7 este la serviciu.

- Publicitate -

Ce l-a determinat să se apropie de politică și mai ales de Partidul Québecois este ușor de intuit. Bătrânul Péladeau a fost un suveranist activ, iar Lévesque era prietenul său. După atâția ani petrecuți în business, PKP pare plictisit și are nevoie de un mare proiect cum ar fi, dacă vreți, continuarea luptei începute de Lévesque. Trebuie să recunoaștem că suveranitatea provinciei pare un proiect nebunesc în vremurile noastre. Dacă nu a reușit Lévesque, într-un moment în care imigranții aproape că nu existau în provincie, iar adversitatea dintre francofoni și anglofoni era o realitate, cine ar putea reuși? Șansele lui PKP par sub 1%. După 35 de ani de la primul referendum, structura provinciei s-a schimbat. Nici dacă toți quebechezii ar vota „da”, n-ar fi de ajuns. La ultimul sondaj de opinie s-a dovedit că numai 51% dintre vorbitorii de franceză ar vrea separarea de Canada și doar 9% dintre non-francofoni ar zice da. Deci, Péladeau ar trebui să-i convingă în primul rând pe quebechezii francofoni, pe lângă anglofoni și imigranți, care sunt majoritar împotrivă.

PKP a vorbit de „fierté”, dar asta nu ajunge. El are nevoie să câștige alegerile din 2018 și să convingă electoratul, prezentând avantajele imediate pe care le-ar avea cetățenii dacă ar locui într-o țară cu numele Québec. Dar pentru asta ar trebui să dovedească că e cel mai bun prim-ministru. Cât timp noi avem cele mai mari taxe din Canada, benzina cea mai scumpă, șoselele cele mai proaste și corupție cu fonduri publice, nu văd cine ar avea chef să finanțeze un aparat de stat pentru o țară suverană.

De mult timp Parti Québecois caută un politician puternic, care să-i inspire cu adevărat pe suveraniști. Miliardarul PKP mai are însă de lucru până să devină un personaj care să aibă dacă nu forța lui Lévesque, măcar vivacitatea tatălui său.

- Publicitate -

3 COMENTARII

  1. Lasa, dle Alexandru, ca acest PKP e un baiat valabil, obiectiv vorbind, n-are nevoie sa fie nici ca Levesque nici ca tatsu, are propria lui valoare din punctul de vedere a unui chebecos separatist. Asta daca facem un mic efort sa ne punem in papucii acestor oameni si cum vor sa-si conduca provincia.
    Couillard adica Couillon si toata politichia lui vi se pare mai valoros ca un vandut si lingau de-a lui herr Harper ce e? Ieri sustinea individul ca nu e destula imigratie in Quebec, ca trebuie intensificata!!! Ramai uimit. Nu-s de ajuns cica 50.000 pe an cit vin in Que. Ne serveste demagogie si mituri aberante, mincinoase si utopice de crestere economica. Aiurea. Tot ce cresc de fapt sunt cheltuielile légate de aceasta imigratie masiva si iresponsabila. Si problemele. Asta e secretul. Cam ce fel de aiureala devine acest quebec, va puneti intrebarea sau puteti face un efort de imaginatie sa vizualizati? Dar despre acest Harper si politica sau intentile lui va puneti intrebari sau nici macar?

  2. Da, ne punem intrebarea/intrebarile. Vor urma si articole pe acest subiect.
    Nu credem ca imigratia este o problema pentru Qc. ci ineficienta acestei provincii in a facilita integrarea imigrantilor si a profita de experienta si cunostintele pe care acestia le aduc cu ei. Iar ineficienta e data de protectionismul excesiv al acestei provincii. Iar cu PQ la putere, toate acestea se vor accentua. Sindicatele, ordinele profesionale sunt, dupa parerea noastra, institutii ineficiente in forma actuala, care trebuie reformate.
    In acest context, deocamdata, liberalii sunt raul cel mai mic.

  3. Din pacate am impresia ca rostiti doar niste clisee. Eu cred ca si numarul imigrantilor ESTE SI devine o problema. Adica cu alte cuvine algomeratia. Cind e plin….e plin….peste o anumita limita devine extrem de stresant, greu de gerat si trait din motive évidente. Alti vazut cum arata montrealul , cum se respira, cum se circula ? Care sunt preturile ? Dar cu si mai multe capete cum vrea dl Couillard , mult mai multe in decursul anilor ? Si infrastructura peste tot care nu e nici pe départe corespunzatoare acestui influx de imigranti ? Costurile pe care alta sau noi infrastructuri le comporta ? Deci problema e ff vasta…..nu cred ca tine doar in „facilitatile de integrare” dpdv profesionala cum sugerati. Si care facilitati risca tare sa ramana asa cum sunt si in continuare, cu oricare partid, inclusiv libéralii.

Comments are closed.

- Publicitate -

Ultimele articole

Învinsă de Croația, Canada e eliminată de la Cupa Mondială

Selecţionata Croaţiei, vicecampioana mondială, a obţinut prima sa victorie la Cupa Mondială de fotbal din Qatar, 4-1 (2-1) cu...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -