“România are 3 milioane de oameni să zicem, din forța activă, în acest moment în Occident. 3 milioane, dintre care vreun milion sunt fierari, betoniști, zidari și așa mai departe. Lucrează în construcții, autostrăzi etc. prin Europa. Au poate 1.500 de euro salariu. O spun foarte direct. De banii aștia copiii se fac golani acasă și nevastă-sa curvă. De 700 de euro vin acasă jumătate”
Aceasta a fost declarația lui Ioan Rus, ministrul Transporturilor în guvernul condus de Victor Ponta. Ideea argumentului servit de ministrul român era că dacă România va începe să construiască autostrăzi, fierarii, betoniștii și zidarii românii din Europa se vor întoarce acasă, pe jumătate din salariul pe care-l câștigă în vest, de teamă să nu li se facă nevasta curvă și copilul golan. Deși nimeni din lume nu lepoate garanta că, și întorși acasă, nu vor avea parte de același lucru.
(Update: Victor Ponta a acceptat demisia lui Ioan Rus)
Un raționament care arată cât de departe sunt guvernanții de la București de înțelegerea motivațiilor românilor plecați la muncă afară. Poate aceștia au plecat inițial doar din cauza salariului. Dar odată ajunși acolo, în timp, s-au transformat. Mulți fără să realizeze asta. Au văzut că pot fi tratați altfel. Au văzut că munca poate fi apreciată. Și, nu în ultimul rând, au văzut cum statele în care lucrează își tratează cetățenii. Au luat contact cu funcționarii de acolo. Au văzut diferența.
Pe de altă parte, găsim rapid politicieni români ale căror odrasle au ținut prima pagină a ziarelor cu acțiunile lor de golan. Nu a fost nevoie ca tatăl să fie plecat la muncă afară. Nici de o mamă curvă pentru asta (deși ministrul Rus trebuia să precizeze ce înseamnă curvă. Nu de alta dar politica românească e plină de bărbați care și-au înșelat nevestele pentru a se recăsători – unii cu recorduri remarcabile la acest capitol, și nu le-a zis nimeni că sunt curvari)
În România, politicienii nu au o vocație a comunicării. Și nici decența de a recunoaște că nu se pricep la asta. Pentru ei, o poziție de ministru nu e una în care muncești ca un rob, ci una de făcut doar imagine. De văzut ziariștii. În România, miniștrii stau nepermis de mult la televizor. Premierul Victor Ponta este prezent periodic, cu orele, în general la televiziunile lui Voiculescu sau ale prietenului său de partid, Sebastian Ghiță. De aici gafele, care curg pe bandă rulantă. Majoritatea dintre ele trec neobservate pentru că românii s-au obișnuit cu asta și nu sunt șocați de nimic.
De câte ori îi vedeți pe miniștri din cabinetul Harper la televizor? Dar pe cei din guvernul provincial? Dar pe premierul Stephen Harper, de câte ori l-ați văzut la televizor? În țările civilizate, politicienii lasă oameni școliți în comunicare și/sau în subiectul respectiv să se ocupe de prezentat ideile și deciziile luate de guvern. Nu-l veți vedea niciodată pe premierul Haper alergat de ziariști cu microfoanele pe holurile Parlamentului.
Revenind la cazul Ioan Rus, este evident că PSD are ceva cu românii plecați afară. Îi deranjează că nu-i mai pot folosi, că nu-i mai pot manipula. Mai grav, românii din afară au devenit, cum a fost cazul alegerii lui Iohannis, factori care pot influența comportamentul electoral al celor rămași în țară. A curvei și al golanului care, dacă are 18 ani, votează. Iar PSD nu poate uita și nici ierta. Iar resentimentul e mare. Pe măsura incapacității acestui partid de a se adapta la această situație și de a căuta soluții pentru a recupera acest electorat.
