Rostul acestei rubrici, pe care o inaugurăm astăzi, este să vă spună câte o poveste (scurtă şi adevărată) din lumea rece şi deseori complicată a tribunalelor canadiene. Cu alte cuvinte, să umanizeze puţin dreptul, fără intenţia de a-l bagateliza.

Vom începe cu… un păhărel. De fapt, cu mai multe pentru că aşa vine voia bună şi odată cu ea bătaia de cap.

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au aflat că abia în 1994 alcoolismul a fost recunoscut drept o boală de către Curtea supremă a Canadei. Şi asta în urma unui caz (l’affaire Daviault) în care un domn dependent de alcool a agresat sexual o doamnă invalidă în vârstă de 65 de ani.

Alcoolemia domnului în cauză era între 400 şi 600mg/100ml de sânge. Ca să vă faceţi o idee despre ce înseamnă acest lucru, nu vă spun decât atât: între 80 şi 160mg/100ml de sânge vă pierdeţi permisul de conducere pentru un an, dacă poliţia vă prinde la volanul unei maşini. Dacă alcoolemia este mai mare de 160 mg/100ml de sânge vă pierdeţi permisul pentru trei ani, iar vreme de alţi doi veţi avea nevoie de un dispozitiv de măsurare a alcoolemiei atunci când vă urcaţi la volan. Iar acum ţineţi-vă bine: la 300mg/100ml de sânge trebuie să fiţi transportat la spital pentru că există un mare risc de a intra în comă. Şi când te gândeşti că alcoolemia domnului Daviault era între 400 şi 600mg/100ml de sânge…

Ad