Puţine lucruri sunt, pe lumea asta, mai plictisitoare şi mai enervante decât legislaţia fiscală. Iar Canada parcă şi-a făcut un scop din a demonstra tuturor că treburile nu pot merge altfel în acest domeniu.

Desigur, este vorba şi despre stârpirea evaziunii, însă văzând cum se înfruptă „aleşii poporului” din bani publici aproape că nu-ţi mai vine să dai crezare unui asemenea argument.

Cu toţii aţi trecut şi treceţi, an de an, prin stresul completării declaraţiilor de venit (două la număr în cazul Québecului). Trebuie să ştiţi că de această obligaţie nu scăpaţi nici după trecerea în „lumea de dincolo”. Sau, mai bine zis, urmaşii noştri nu scapă…

În termen de maximum şase luni de la data la care survine decesul, ei vor trebui să completeze şi să trimită declaraţiile de venit ale defunctului pentru anul anterior.

Legea canadiană a impozitului pe venit (Loi de l’impôt sur le revenu) este strictă în ceea ce priveşte succesiunea (adică urmaşii) contribuabilului decedat.
Spre exemplu, dacă o persoană moare la 1 februarie 2016, moştenitorii ei sunt obligaţi să-i depună declaraţia de venit pe anul 2015 până la 1 august 2016, deci în termen de şase luni de la deces.

În ceea ce priveşte declaraţia pe 2016, pentru că defunctul „a prins” şi luna ianuarie a acestui an, urmaşii o vor depune până la 30 aprilie 2017.

Şi încă un „mic”… detaliu: doar persoanele fizice, societăţile pe acţiuni şi fiduciile sunt vizate de Legea canadiană a impozitului pe venit.

Veniturile rezultate din activitatea societăţilor de persoane (sociétés de personnes) sunt impozitate la nivelul asociaţilor acestora, ele nefăcând în sine obiectul impozitării.

Aşadar, încurcate sunt căile Domnului şi cele ale legislaţiei fiscale. Iar dacă nu scăpăm uşor de ele nici după moarte, de ce ne-am grăbi?!

Ad