Omul trăieşte, prin starea de conştiinţă, libertatea şi eternitatea. El acţionează zi de zi ca şi cum n-ar muri niciodată. Din punct de vedere teologic, trecerea „de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer” este o certitudine care trebuie să devină scopul suprem al omului. Din perspectivă legală, nici sfârşitul existenţei pământeşti nu trebuie lăsat la voia întâmplării.
Aşa se face că documentul numit testament a avut întotdeauna o importanţă deosebită. Aici, în Québec, nu sunt puţini cei care, prevăzători, îşi organizează treburile astfel încât, la momentul trecerii lor în lumea de dincolo, să nu le dea bătaie de cap urmaşilor. Sunt trei forme de testament prevăzute la articolul 712 din Codul civil al provinciei francofone a Canadei: testamentul făcut în faţa notarului, cel olograf, adică scris de mână, şi cel în faţa martorilor („On ne peut tester que par testament notarié, olographe ou devant témoins”). Articolul 714 din acelaşi Cod civil „salvează” testamentele olografe şi pe cele întocmite în faţa martorilor care nu respectă în întregime condiţiile de formă cerute de lege.
Oricine se gândeşte să-şi facă testamentul trebuie să ştie că semnătura de la final este o condiţie esenţială pentru validitatea documentului. Şi pentru că scopul acestei rubrici nu este acela de a vă plictisi cu detalii „tehnice”, o să vă mai spun doar o scurtă poveste despre importanţa semnăturii. Într-o afacere judiciară aflată pe rolul Curţii Supreme a Canadei (Côté c. Kaouk) este vorba despre o doamnă care şi-a modificat testamentul iniţial lipind pe el trei bileţele. Ultimul dintre bileţele, conţinând o modificare testamentară foarte importantă care viza un imobil, nu a fost semnat de către doamna în cauză. Curtea de Apel a Québecului a considerat că lipsa semnăturii afectează validitatea noii dispoziţii testamentare scrisă pe bileţel. Aşadar, fiţi cu băgare de seamă şi informaţi-vă cât mai bine în chestiunile de ordin juridic, astfel încât voinţa dumneavoastră să fie întotdeauna respectată.
