Taxe, alegeri și mujici

Citește și

Quebec. Bilanțul zilei de sâmbătă, 4 iulie

Provincia Quebec a anunțat 102 noi cazuri de infecție cu COVID-19 și 6 noi decese, dintre care doar 3...

Turcia a amânat pentru 15 zile luarea unei decizii privind transformarea catedralei Sfânta Sofia în moschee

Cea mai înaltă instanţă administrativă din Turcia a amânat joi pentru 15 zile decizia revenirii la statutul de moschee...

România amână alte măsuri de relaxare, după o creștere a numărului de infecții cu COVID-19

Premierul Ludovic Orban a declarat, marţi, că evoluţia cazurilor de îmbolnăviri cu noul coronavirus a determinat amânarea altor măsuri...
Gabriel Purcarus
Gabriel Purcarus
Gabriel Purcăruş - absolvent al Facultăţii de Fizică, Universitatea Bucureşti şi de Meteorologie, la UQAM. Pasionat de şah, marketing imobiliar şi medicină naturistă. Colaborator al ziarului Pagini Româneşti, oferă consultaţii pe teme imobiliare clienţilor români din Montréal. Puteţi să îl contactaţi, pentru întrebări, la immogabriel@gmail.com

Până mai ieri, în martie 2015, președintele Uruguay-ului a fost Jose Mujica. Un om simplu, cu o înfățișare de bunicuț simpatic care împarte bomboane la copii prin parcuri. Deși era ditamai președintele de țară, omul locuia într-un apartament modest, mergea cu o mașină ieftină la „jobul” său prezidențial și, în plus, își dona 90% din salariu la săraci, bolnavi și alte organisme de caritate ! Un exemplu de austeritate personală – o lecție vie pentru toți politicienii din lume. Jos pălăria!

Dar oare, noi, canadienii care locuim în provincia Quebec, nu suntem și noi pe aproape cu „donațiile”? Ia să vedem.

- Publicitate -

Să luăm un exemplu de familie din „clasa mijlocie” (definiția clasei mijlocii e diferită de la  partid la partid și de la țară la țară. Ca să nu supăr pe nimeni, să iau de pildă propria familie. Noi facem pe an sumă de… Stați! Nu vă spun. Pentru că orice venit aș declara, se vor găsi unii să mă invidieze (Auzi, al dracului, câți bani are ăla care scrie la ziar!) iar alții să mă compătimească (numai atât? Vai de capul lui!)

Să presupunem, de dragul calculului, că facem 100.000 dolari pe an. Și că mai stăm și într-o locuință de vreo 350.000$ valoare. (Orice asemănare cu realitatea este doar atât – o asemănare cu realitatea).

Din banii ăștia, cele două guverne, federal și provincial, ne rețin cam 40% (precizare: cea mai mare parte din acești bani se duce la guvernul provincial, căci cel federal a redus simțitor de vreo 9 ani încoace impozitele personale. Iar ce ia totuși guvernul federal de la particulari, dă înapoi către guvernul provincial sub formă de transfer numit „per-ecuație”). Avem desigur dreptul la niște „scăderi” – o sumă personală de bază, banii cotizați la fondul de pensie, donații adevărate către copii săraci, cotizații la partide politice etc. Deci ne-ar rămâne pentru cheltuieli, să zicem, vreo 60.000$.

- Publicitate -

Din această sumă, pentru că suntem mândri proprietari de casă și de ipotecă, se mai duc la taxe municipale și școlare încă vreo 5.000$. Așadar, ne rămân vreo 55.000$. Pe care să presupunem că le cheltuim pe plata ipotecii, mașini, mâncare, haine, cărți, filme, ieșiri în natură, servicii de telefon, internet și alte bucurii, cea mai mare și mai lungă bucurie a anului fiind desigur iarna care durează cinci luni pe an!

Statul ne mai înghite deci încă vreo 15%  sub formă de taxe de consum (TPS și TVQ) deci încă  8,000 se duc tot la guvern.

Cum mergem și cu mașină peste tot, în prețul benzinei sunt incluse tot felul de accize și taxe, aproape jumătate. Avem două mașini,  consumăm cam 5,000 dolari pe an în benzină. Deci încă 2,000 se duc tot la guvern.

Așadar, din suta de mii inițială, toate palierele de guvernare (federal, provincial, municipal) ne „papă” vreo 55.000$ pe an. Unde se duc acești bani? Dacă tot dăm, să știm și unde se duc, nu?

Banii noștri se regăsesc în drumuri… blocate, aflate în veșnică reparație, căci cel puțin Montrealul este un permanent șantier. Apoi în sistemul de sănătate (a se citi liste de așteptare ca să vezi un medic specialist), educație (a se citi școli publice unde copiii sunt învățați că cea mai importantă materie din lume este franceza, iar cea mai importantă calitate a unui elev este să fie ascultător, să învețe să fie bun cetățean și să nu facă scandal). Restul banilor se duc la funcționari publici, la ajutoarele sociale către cei mai neajutorați, la programe de protecția mediului (bixi etc). Suntem mândrii donatori, dar parcă nu ne putem încă apropia de cei 90% ai președintelui Mujica!

Dar nu vă pierdeți speranța! Căci în octombrie 2015, vor fi alegeri federale și dacă cumva vin neodemocrații sau liberalii la putere, aceștia au pregătite un set proaspăt de taxe și impozite pentru noi. Așa că este posibil că din octombrie încolo să devenim cu toții „Mujici”!

- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Un mit dărâmat: un an din viața unui câine nu e echivalent cu șapte ani din viața unui om

Oamenii de ştiinţă au demontat mitul potrivit căruia un an din viaţa unui câine ar fi echivalent cu şapte...
- Publicitate -

Justin Trudeau nu va participa la ceremonia de lansare a noului acord comercial cu SUA şi Mexic, la Washington

Justin Trudeau, nu va participa la o întâlnire cu preşedintele american Donald Trump şi cu preşedintele mexican Andres Manuel Lopez Obrador, prevăzută pentru miercuri...

Purtarea unei măști în spațiile publice închise va fi obligatorie la Montreal

Orașul Montreal va impune obligativitatea purtării unei măști în spațiile publice închise. Măsura ar urma să intre în vigoare din 27 iulie. Valerie Plante, primarul...

A murit Ennio Morricone, celebrul compozitor de muzică de film

Faimos pentru coloanele sale sonore epice din producţii cinematografice din genul western spaghetti, Ennio Morricone a fost un compozitor eclectic cu o carieră de...

10 oameni faimoși care au eșuat înainte de a reuși

Oricât de mult ar durea eșecul, este și o parte necesară a vieții. Este calea către obiectivele noastre. Cei mai de succes și faimoși oameni...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -