De vreo lună de zile toată suflarea românească este conectată cu emoție și pasiune la subiectul violului din Vaslui. Orice telespectator care se respectă știe numele violatorilor, biografiile acestora, arborele genealogic și, mai mult, are verdictul clar în minte.
La adăpostul acestui subiect măreț, conducătorii țării și-au luat o binecuvântată vacanță. Ponta a fost în Florida și a venit la serviciu în scârbă, știind că zile multe nu mai are, iar Iohannis s-a relaxat pe malul mării. Președintele a petrecut mai relaxat la mare după ce salariul sau a fost mărit odată cu alte 33 de salarii ale altor mari demnitari. Nici măcar nu și-a mai făcut nervi din pricina incompetenței servitorilor săi care nu-i iau balonzaidul din mers, din simplul motiv că fiind prea cald, președintele nu are decât un tricou pe el de care se ocupă, tradițional, soția lui.
În acest timp de maximă relaxare, comunicatele de la Cotroceni sunt din ce în ce mai scurte și nici măcar Dan Mihalache, eminența cenușie a președintelui, nu mai iese pe la Antena 3.
Mai activ decât toți la un loc este fostul președinte căruia îi place să aibă o părere și câteodată chiar reușește să țină agenda politică a țării.
Pe acest fond de țară relaxată care-și apără cu ardoare fetele să nu fie violate există diferite organisme care lucrează, în pofida căldurii.
um ar fi această nouă instituție jumătate oficială-jumate ascunsă numită Comitetul de Supraveghere Macro Prudențială (CSMP). Ea este filiala românească a organismului european, numit de asemenea pompos, Comitetul European de Risc Sistemic (CERS).
CSMP trebuie să cenzureze toate inițiativele guvernului care ies din sarcinile trasate de la centru, de către CERS. Ca să spun direct, Comisia Europeană nu mai are chef să trateze direct cu administrațiile unor țări de mâna a doua din UE și atunci preferă să ofere o putere unui alt organism, cum este în cazul nostru CSMP. În acest CSMP șef suprem este guvernatorul Isărescu iar membrii sunt diferiți subalterni de-ai săi, printre care și ginerele Lucian Croitoru, un băiat dealtfel isteț.
Sarcina creării acestui nou comitet a fost primită cu entuziasm la București, românii având un apetit special de a înființa comisii, departamente, chiar ministere. Numai în România este posibil că demnitarii să nu fie tratați ca restul cetățenilor. Așa s-a creat Agenția Națională de Integritate care verifică neconcordanțele dintre veniturile realizate de aleși și averile lor. Este că și cum în Canada, pe lângă Revenu Canada, s-ar înființă ANI Canada numai pentru deminitari.
Pentru că Sova era prietenul lui Ponta s-a înființat Ministerul Marilor Proiecte. Inutil de spus că n-a existat nici un mare proiect. Sova s-a dus, ministerul nu are obiect de activitate. Se cercetează arhivele securității, la fel, printr-un organism creat doar pentru asta iar manifestările antisemite sunt monitorizate printr-o lege specială visată de Crin Antonescu.
Sunt sute de organisme care se ocupă de toate problemele lumii contemporane. Cu mii de angajați la stat, cu bugete serioase, cu deplasări și cheltuieli de serviciu. Și nu mai putem la socoteală diferitele servicii secrete.
Aparent, există pentru orice problemă a cetățeanului român o instituție care trebuie să-i rezolve această problemă. Și totuși, românii au senzația că nu se rezolvă nimic.
Că să dăm un exemplu concret, să luăm acest CSMP condus de Mugur Isărescu. Este interesant că nu există în cazul de față o asumare oficială a rolului instituției. Guvernatorul, un maestru al cultivării proprii personalități, nu ține conferințe de presă, nu răspunde direct unor întrebări. El vorbește la simpozioane sau își trimite oamenii pe la televiziuni. Este un fel de Warren Buffet care în timpul crizei financiare din 2008, căutat cu înfrigurare de toată lumea, a răspuns în final la telefon spunând că încă nu are o părere clară, poate după ce termină nepotul sau de mâncat Happy Meal la McDonald’s.
Așa face și Isărescu: mai scoate câte o cugetare care devine, în timp, politică. Misiunea guvernatorului este atât de înaltă și comandată din stratosferele unui grup restrâns încât Banca Națională a României nu mai are timp și chef să rezolve chestiuni atât de banale pentru prostime cum ar faptul că, în 2015, plătești comision să-ți retragi banii de la propria bancă. Sau că banalul cec pe care îl utilizăm noi aici -am o datorie la Popescu îi dau un cec acum- nu s-a inventat în România. Chiar și faptul că băncile din România -toate cu capital străin- își bat joc de clienți la creditele ipotecare sub protecția Băncii Naționale este un subiect mărunt față de înalta misiune macroprundențială pe care o are eternul Mugur Isărescu.
Despre președintele Iohannis nu are sens să vorbim. El este unul dintre puținii români fericiți. Nu are cum să greșească pentru că n-ai cum să greșești când nu faci și nu spui nimic.
De aceea eu zic că România este într-o nouă fază istorică, toată lumea se ocupă de plăcerea ei dar ea nu simte nimic. O țara violată în grup de oameni și instituții și nici măcar n-are unde să se plângă.
