De ce nu face Iohannis baie în mare

Când mă gândesc la Iohannis nu pot să nu-mi amintesc descrierea pe care i-a facut-o Crin Antonescu, cu puțin timp înainte ca primarul din Sibiu să devină președinte: „vorbește puțin și gândește cât vorbește”. Dintre toți politicienii, Antonescu îl cunoștea cel mai bine pentru că el l-a adus la București.

Sunt convins că la aproape un an de când a câștigat alegerile, Iohannis este încă o enigmă pentru cei mai mulți dintre români. Încă nu a găsit nimeni șublerul potrivit să-l măsoare. Și nici nu se lasă măsurat, evitând cu dârzenie un contact spontan cu cei care l-au ales.

Există oameni care-și cultivă misterul în jurul propriei persoane din cel puțin două motive: primul ar fi că misterul stârnește teamă și-n același timp respect. Sunt cei care-și construiesc deliberat o imagine și o controlează. Dacă vreți un exemplu celebru ar fi Hitler. Alții cultivă misterul involuntar dintr-un reflex de autoapărare. Neavând capacitatea de reacție rapidă, ceea ce numim spontaneitate, ei își ascund personalitatea în spatele imaginii de oameni care vorbesc puțin. Și speră că ceilalți presupun că vorbind puțin, ar face mai mult.

Nu-mi dau seama unde să-l așez pe Iohannis iar el își construiește o armură din care numai obligat iese câteodată. Sunt sigur că mulți au obosit să-i măsoare personalitatea și preferă să-i evalueze faptele.

Din punctul acesta de vedere, președintele nu iese în mare avantaj. Înainte de alte preocupări, Iohannis dă senzația că-i place mult să-și aranjeze propria bunăstare. Și-a aprobat un salariu mai mare, vrea un confort sporit la reședință, e pe cale să cumpere avion prezidențial și se dă în vânt după deplasări externe.
Mai mult decât apetența de bon viveur, la Iohannis m-a pus pe gânduri de la început ușurința cu care și-a editat două cărți autobiografice. Unii au avut dubii să vorbească despre ei înșiși chiar și după ce au realizat ceva remarcabil, ori lui Iohannis nu-i dă târcoale sentimentul de ridicol. Din culise se aude că nu-i genul care ar da în brânci la serviciu până la 11 noaptea, ci se consideră un funcționar cu program de lucru la stat. Iată un președinte normal, ar spune unii, care are timp și de familie.

Să spunem că toată descrierea de mai sus despre Iohannis este superficială, de can-can, bazată pe zvonuri și impresii conjuncturale lansate în spațiul public de cârcotași. Peste 50 de ani toată lumea va fi uitat că președintele României și-a aruncat haina pe o mașină în Franța și el va fi rememorat doar prin realizările sale din cea mai înaltă funcție.

Până acum a lansat o lozincă a României lucrului bine făcut care nu are nicio acoperire în fapte.

Președintele a promis ca o urgență introducerea votului electronic pentru românii din diaspora, impresionat fiind de tenacitatea celor care au stat la coadă să-l voteze. Nu numai că această lege nu a apărut încă, dar nici măcar nu a cerut Parlamentului o asemenea lege.

Pe președinte nu-l poate împiedica nimeni să propună un proiect de lege. Ar fi putut să-l propună în numele președinției și să-l prezinte Parlamentului. Chiar dacă legea ar fi fost respinsă el ar fi demonstrat că-și ține cuvântul în fața oamenilor.

PMP-ul a avut un proiect de lege respins recent și de PSD și de partidul președintelui, PNL. Dacă ar fi fost mai iute de minte ar fi declarat că susține orice proiect de vot electronic dacă este aplicabil, indiferent de cine îl inițiază. O asemenea poziție ar fi fost năucitoare pentru toți adversarii lui.
Dar Iohannis n-a mișcat un deget pentru că proiectul venea de la partidul lui Băsescu. Iar marele lui adversar nu este, cum ar crede mulți Ponta și PSD, ci persoana lui Traian Băsescu.

Personalitatea lui Băsescu nu-i dă pace. Citește peste tot că Băsescu a creat un sistem iar el doar măcăne de la Cotroceni. Nu cred că îi este ușor. Încearcă să-și găsească o poziție convenabilă în fața electoratului, poziție pe care nu a descoperit-o încă. Este în postura elevului timid care nu știe cum să facă să devină vedeta clasei. Și atunci își asmute câinii pe adversar. Dan Mihalache, sfetnicul lui, este o coadă de topor. Dacă nu ar fi asta, el ar realiza că nu Iohannis nu poate concura cu Băsescu din simplul motiv că nu are atuuri de vedetă. Și, în acest caz, s-ar concentra pe fapte.

Dar președintele Iohannis nu produce fapte, nu produce proiecte, nu produce nimic din fișa postului său. Intervențiile lui târzii par opera altora, niciodată ca urmare a personalității sale.

Până acum Iohannis ne totspune că nu vrea să facă baie în mare pentru că nu-i place apa sărată. A trecut aproape un an de când este președinte fără să fie președinte. Cei mai răbdători stau cu simțurile încordate să detecteze semne că Iohannis pregătește ceva grandios, o mare lovitură, un mare proiect de țară, măcar un vis frumos ambalat.

Până la urmă nici nu este vina lui, a ieșit președinte întâmplător, pentru că așa a fost momentul. Românii n-au văzut calități, l-au văzut doar pe Ponta ca alternativă. Acum, Iohannis e prins la Cotroceni și nu poate să admită că nu face baie în mare pentru că, de fapt, nu știe să înnoate. Se întâmplă să căutăm explicații savante când lucrurile pot fi simple.

Alin Alexandru
Alin Alexandru
Alin Alexandru are peste 23 de ani de presă scrisă şi televiziune la Expres, Cu­ren­­tul, Biz, B1TV, Naţional TV, timp în care a rea­li­zat reportaje în peste 30 de ţări. Este pasionat înfocat de tenis şi expert în asigurări şi investiţii.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare