Cea de-a 42-a campanie electorală din istoria Canadei s-a încheiat cu o premieră: nașterea unei dinastii politice canadiene. După ce tatăl său a condus Canada cu o mână de fier timp de peste 15 ani, între 1968-1984, Justin Trudeau a devenit luni, 19 octombrie, cel de-al 23-lea premier canadian.
După model american, Canada are acum și ea, pentru prima dată în istorie, o familie la conducere. Trudeau tatăl a condus țara timp de 15 ani. E rândul fiului, Justin, 43 de ani, să arate ce poate. Conservatorii, conduși de Stephen Harper, au trecut în opoziție, după zece ani la putere.
E corect să vorbim de o victorie suprinzătoare sau de o înfrângere neașteptată? Nuanța este importantă pentru că de acest răspuns depinde reconfigurarea scenei politice canadiene.
Am pregătit pentru dumneavostră o analiză a cauzelor care au condus la înfrângerea categorică a trupelor lui Stephen Harper.
O campanie electorală lungă, lungă, cu accente stridente pe alocuri, nu pare a fi rețeta cea mai sigură pentru a ține alegătorii în priză. Noaptea alegerilor a început pe un ton liniștit, cu rezultaltele din provinciile atlantice, unde liberalii fac mai bine decât de obicei. Prezentatorii tv erau reținuți, în multe circumscripții era o luptă strânsă între conservatori și liberali. Totul a durat mai puțin de jumătate de oră până când a devenit evident că Liberalii vor lua absolut toate locurile disponible. Îndoiala a început să se instaleze în studiourile TV. „O fi vreun trend? Nu, sigur lupta se va echilibra când vor intra rezultatele din Quebec și Ontario”. Era un trend, și televiziunile au anunțat un guvern majoritar liberal mai repede decât se aștepta lumea.
În căutarea unor explicații
Nu e ușor să identifici cauzele eșecului conservator, dar ne vom strădui să o facem. Am încercat să identificăm câteva momente cheie ale campaniei electorale și am selectat o parte dintre ele, pe care le considerăm cele mai importante pentru deznodământul campaniei.
1. Justin Trudeau a fost sub-estimat
Conservatorii au aruncat pe piață clip publicitar după clip publicitar în care mesajul era unul singur: liderul liberal e neserios și nu e pregătit pentru a conduce Canada. Mesajele nu spuneau că nu e bun, ci doar că nu e bun acum. Au urmat dezbaterile televizate. Venit pe un orizont de așteptare extrem de scăzut, Justin Trudeau a avut o prezență mai mult decât decentă, iar liberalii, plecați în campanie de pe poziția a treia, au început să urce în sondaje.
2. Lungimea campaniei electorale
Acest factor a dezavantajat toate partidele cu excepția liberalilor. O campanie electorală normală ne-ar fi lăsat cu Tom Mulclair premier. O campanie cu 10 zile mai scurtă ar fi avut ca deznodământ un guvern conservator minoritar. Liberalii, din poziția lor ingrată, au avut timp să recupereze și să crească în ochii opiniei publice.
3. Liberalii au promis… deficit (27 august)
O decizie à la Barack Obama. Această mișcare a surprins pe toată lumea și a fost singura mișcare de maestru din campania liberală. Căci atunci când mergi pe pierderi și te împrumuți, evident că ai mai mulți bani la dispoziție pentru făcut promisiuni electorale. Putem discuta dacă este o măsură prudentă și responsabilă. Ideea din spate rămâne: mai mulți bani la dispoziție pentru programul tău electoral. Și ceea ce este iarăși un fapt: liberalii au știut să transmită mesajul lor către electorat, in timp ce restul partidelor nu a făcut suficient de bine campanie împotriva acestei măsuri. Liberalii au ajuns pe locul doi în sondaje, iar conservatorii pe trei.
4. Criza refugiaților sirieni (3 septembrie)
Ceea ce părea inițial un cartof fierbinte în mâinile conservatorilor s-a transformat ulterior într-un atuu pentru ei. Fermitatea premierului și spectrul teroriștilor care pot intra în Canada camuflați în refugiați au condus la creșterea conservatorilor în sondaje. Lupta s-a transformat într-o luptă în trei.
5. Surplus bugetar conservator (14 septembrie)
O veste importantă pentru conservatori: 1,9 miliarde de dolari surplus. Până la urmă, performanțele economice ale guvernelor Harper sunt excelente. Dar nu e timp prea mult de discutat acest lucru pentru că apare…
6. Problema Niqabului (16 septembrie)
Conservatorii anunță că vor face apel la o decizie a justiției care permite unei femei de religie islamică să depună jurământului de obținere a cetățeniei purtând Niqab, un voal care acoperă în întregime fața celei care îl poartă, lăsând o fantă pentru ochi. Urmează altă dezbatere televizată și problema Niqab-ului devine subiectul cel mai așteptat al discuțiilor. Conservatorii plusează și anunță, pe 2 octombrie, înființarea unei linii de telefon pentru denunțarea obiceiurilor barbare. Personal, cred că aceasta a fost o greșeală de strategie pentru conservatori. Au adus pe val o problemă care îi interesează pe canadieni, dar nu atât de mult ca problema economică, unde Partidul Conservator chiar avea ce să ofere. Mai mult, pentru că NPD a anunțat că va respecta deciziile Justiției în cazul Niqab-ului, ura față de imigrația musulmană strârnită de controversa conservatorilor a întărit foarte mult Bloc Quebecois. De la ultimul loc înainte de apariția problemei, ei au continuat să crească în sondaje reușind, in mod neverosimil, să câștige zece mandate obținând unul dintre cele mai slabe scoruri din istoria partidului la votul popular. BQ a ieșit pe locul doi în 11 circumscripții. Dintre acestea, opt au fost câștigate de liberali, trei de NPD
7. Dorința de schimbare
Să fim sinceri: în vremurile noastre, 10 ani la putere înseamnă mult în termen de erodare a imaginii. Lumea voia o schimbare. Chiar și o parte dintre cei care susțineau Partidul Conservator erau indeciși să-i acorde încă un mandat liderului acestuia. Iar premierul Stephen Harper, chiar dacă ne cântă din când în când, nu a fost în acești 10 ani cea mai plăcută persoană din lume. Asta a condus la o repliere strategică a votului, mai ales din partea celor indeciși. În locul lui Justin Trudeau nu m-aș culca pe lauri. Nu cred că putem vorbi de un vot pro-Trudeau cât mai degrabă de un vot anti-Harper de care liderul liberal a știut să profite. În locul NPD aș încerca să găsesc oameni credibili în partid; nu cred că susținerea lor s-a diminuat, doar că lumea nu i-a văzut suficient de puternici pentru a-l învinge pe Harper. Conservatorii își vor alege un nou lider. Cele mai mari șanse pare a le avea Jason Kenney, mult mai abil pe partea de comunicare comparativ cu Stephen Harper. În concluzie e mult de muncă în următorii patru ani în toate partidele.
Brigada românească
Șase români au candidat la aceste alegeri, din partea a patru partide politice: niciunul nu a fost ales. Corneliu Chișu, deputat conservator, și-a pierdut scaunul în fața liberalilor. Iată mai jos rezultatele obținute de fiecare în parte: Carmen Budilean – Green party: 656 de voturi (1,4%) Corneliu Chișu – PC: 22.084 voturi (38,2%); Daniela Chivu – PC: 6.020 (10,7%); Adriana Dudaș – PLC: 17.788 (27,3%); Alain Marginean – BQ: 15.207 (26,9%); Gabriel Purcăruș – PC: 6,165 de voturi (11,3%).
Este inutil să-i comparăm între ei pentru că nu au fost în competiție unii cu alții și pentru că fiecare circumscripție are caracteristicile ei. Se cuvine însă să-i felicităm pentru decizia de a nu privi lucrurile de pe margine și de a se implica. Sunt sigur că, pentru fiecare dintre ei, contactul cu alegătorii a fost o experiență care i-a îmbogățit.
