Majoritatea fimelor ce vor fi proiectate în cadrul actualei ediții a Festivalului de Film Românesc au acțiunea situată în perioada comunismului. Poate de aceea, în acest an, publicul pare mai reținut în a cumpăra bilete decât în ediția precedentă, când – în medie – sălile au fost pline pe jumătate. Daniel Bucur, organizator al Festivalului, nu exclude această ipoteză, însă este de părere că Irina Margareta Nistor a făcut – ca de fiecare dată – o selecție atentă, aducând filme de calitate care dau, împreună, o imagine de ansamblu a cinematografiei românești.
Interviu cu Daniel Bucur (Rocade), organizatorul Festivalului Filmului Românesc la Montreal
[quote_box_center author=””]Între 25 octombrie și 1 noiembrie, Centre Segal (5170 Côte-Sainte-Catherine) își va deschide porțile pentru publicul montrealez iubitor de film românesc. De film românesc vor avea parte și orașele Québec (30 octombrie – 5 noiembrie) și Toronto (7 – 8 noiembrie), în vreme ce Ottawa va găzdui, în 26 octombrie, la Ambasadă, o seară consacrată filmului românesc (discuții despre cinema, producții recente, tendințe etc), la care va lua parte și invitata specială a Festivalului de Film Românesc din acest an, regizoarea și producătoarea Oana Giurgiu. În premieră, organizatorii plănuiesc ca o parte dintre filmele prezentate în cadrul Festivalului să fie proiectate și într-o sală din Laval, în perioada 20-22 noiembrie.
Bilete se pot procura prin site-ul Asociației ROCADE și înainte de fiecare film, la intrare. Click pentru detalii (inclusiv trailer-urile) despre cele 14 producții cinematografice din cadrul festivalului.[/quote_box_center]
Sunt filmele despre comunism o problemă pentru publicul românesc din Canada?
Este adevărat că oamenii au amintiri neplăcute din perioada respectivă. Eu cred însă că filmele sunt diferite și, în tot cazul, aduc perspective diferite asupra epocii comuniste, aparținând unor regizori care fac parte din generații diferite, cu stiluri diferite. Și poate că nu ar trebui să ștergem cu buretele o parte din viață. E o ocazie să ne amintim și poate chiar să înțelegem anumite lucruri. Sunt explicații interesante și poate n-ar fi rău ca și cei născuți aici să vadă niște filme din astea, ca să priceapă cum au trăit părinții lor.
În ce mă privește, găsesc interesant faptul că perioada aceasta se răsfrânge asupra destinelor și mai târziu. Cum suntem și noi, cei care am trăit-o și am depășit-o; e clar însă că ea ne-a marcat. Și faptul că nu mergem la filme unde e vorba de comunism arată, în fond, cât suntem de marcați.
Care sunt diferențele între filmul contemporan european și american?
Europa se chinuie încă să facă filme care nu sunt neapărat comerciale. Sunt filme bune începând cu scenariul și până la regie, sunt regizori care încearcă să spună ceva. Din păcate, America e tributară ideii de câștig imediat, cât mai consistent. În aceste condiții, chiar și un scenariu bun se tranformă astfel încât, la sfârșit, lumea să iasă din sală fericită că a stat cu sufletul la gură și totul s-a terminat cu bine.
Din fericire, există doi poli, așa încât poți vedea și un film de acțiune american, de unde să ieși fericit și un film european, care să te pună pe gânduri. Viața e diferită pe cele două continente, și noi, cei care pendulăm între ele, cred că înțelegem cel mai bine acest lucru.
Se inspiră filmele românești contemporane din cinematografia americană? Am văzut mai multe filme de acțiune în ultima perioadă…
Filmul românesc a avut acest fenomen care este noul val, cu regizori care și-au găsit vocea proprie. Dincolo de ei însă, din păcate, filmul românesc începe să copieze… Sunt regizori foarte buni, dar care nu și-au găsit calea: sunt influențați și de americani și de alții, iar filmele nu ies unitare din această cauză. Desigur că nici nu poți face filme de acțiune care să se apropie de calitatea celor americane cu un buget de 50 de ori mai mic. Pe de altă parte, încercările astea arată o preocupare, sunt anumite tendințe și cred că lucrurile se vor aduna undeva. Probabil că generațiile viitoare vor avea de câștigat din toate astea.
La Québec și la Toronto, Festivalul de Film Românesc vine cu aceeași selecție?
În mare parte da, însă există și câteva diferențe. În orașul Québec, de exemplu, avem condiția ca filmele să fie subtitrate în franceză, deci am scos din program pe cele subtitrate în engleză. E drept că și publicul de acolo e preponderent format din quebechezi, doar 20-30 % fiind din comunitatea românească. La Montréal, proporțiile sunt inversate, doar 15-20% din public fiind din afara comunității. La fel și la Toronto, unde suntem însă abia la a doua ediție. Acolo avem un spațiu interesant, Centrul Cultural Japonez, care găzduiește și cel mai mare festival de film japonez de pe continent. Dar au companii japoneze care investesc serios. Noi avem doar sprijinul CNC… și al celor care cumpără bilete la festival.
Aceștia din urmă nu sunt prea numeroși…
Asta e trist, fiindcă ne zbatem să facem ceva de calitate. Avem și un public fidel, care vine, de ani de zile, la Festivalul de Film Românesc, însă nu e prea numeros. Desigur că nu toate filmele au același succes, sunt unele cu sala plină, altele cu câțiva oameni în sală. Dar, pe ansamblu, numărul lor a crescut. Până anul acesta, când văd că trendul e descrescător. Sper să avem o surpriză și să vină la sală mai mulți. Noi îi așteptăm cu filme bune.
