Una sau mai multe declarații de impozit pot fi necesare pentru lichidarea situației fiscale a unei persoane decedate. Prima declaraţie de impozit pe care executorul testatemntar este obligat să o producă, este Declaraţia de Impozit Finală.
Declaraţia de impozit finală
În această declaraţie de impozit, se raportează venitul persoanei decedate obţinut în perioada 01 ianuarie (a anului de deces) până la data decesului. Odată cu obligaţia de raportare a venitului anual obţinut în anul decesului, alte situaţii speciale respectiv obligaţii pot interveni şi anume:
Vânzarea fiscală impusă a activelor aflate în proprietatea persoanei decedate
După deces, executorii testamentari sunt obligaţi să vândă (cel puţin din punct de vedere fiscal) toate activele deţinute de defunct, la valoarea de piaţă la data la care a avut loc decesul. În cazul vânzării unor acţiuni sau titluri de valoare, determinarea valorii de piaţă este relativ simplă. Mai complicat poate fi în cazul existenţei unor imobile sau acţiunilor deţinute în cadrul unor firme. În acest caz, recomandăm apelarea la serviciile unui evaluator agreat.
RRSP şi RRIF
În urma decesul unei persoane, toate fondurile înregistrare (cum poate fi cazul sumelor de bani existente în RRSP sau RRIF) este obligatoriu ca acestea să fie retrase şi în mod automat, incluse în venitul persoanei decedate în anul respectiv.
Transferul de fonduri către soţul/soţia persoanei decedate
În cazul în care testamentul indică transferul acestor fonduri către soţia sau soţul persoanei decedate, se poate aduce o economie de impozit importantă, prin faptul că eventualele câştiguri de capital realizate prin lichidarea acestor fonduri vor beneficia de amânarea plătii impozitului până la decesul soţului sau soţiei urmaş(a) sau până la momentul la care soţul/soţia urmaş(a) retrage sume impozabile din fondurile transferate.
Data limită de producere
Dacă data decesului este cuprinsă în intervalul 1 ianuarie – 31 octombrie, data limită de producere este 30 aprilie a anului următor. Dacă decesul intervine între 1 noiembrie şi şi 31 decembrie, data limită de producere este de 6 luni de la data decesului.
Prima declaraţie de impozit
Activităţile financiare începute de o persoană care între timp decedează, nu se opresc imediat şi în mod automat odată cu decesul acesteia. Că urmare, investiţiile existenţe pot continua să producă venit, dobânzi, dividende, chirii sau chiar unele dintre acestea pot creşte în valoare. Deci, acest tip de declaraţie de impozit vine să raporteze acest tip de venit, despre care, informaţiile nu erau disponibile la data producerii declaraţiei finale de impozit.
RRSP, RRIF
Veniturile produse de aceste tipuri de venituri, în cazul în care nu au fost transferate către soţul/soţia urmaş(a), se vor impozita în baza acestui tip de declaraţie de impozit. În cazul în care aceste active au fost transferate către beneficiarii legali ai defunctului, executorul testamentar va fi responsabil pentru plata impozitului aferent aferent perioadei de până până la data transferului iar beneficiarii testamentari pentru perioada de după transfer.
Pierderile de capital
În cazul în care în primul an fiscal de după deces, pierderile de capital sunt mai mari decât câştigul de capital, executorul testamentar poate cere aplicarea soldului net de pierdere de capital în declaraţia de impozit finală a persoanei decedate. În cazul în care în cadrul declaraţiei finale de impozit nu există suficient câştig de capital pentru a fi compensat cu pierderea similară ce se transferă din declaraţia anului următor, jumătate din suma de pierdere nefolosită poate fi aplicată contra oricărui tip de venit raportat de persoana decedată în aceeaşi declaraţie de impozit finală.
Data de sfârşit de an fiscal şi data limită de producere
Executorul testamentar este cel ce alege data de sfârşit al anului fiscal, însă nu mai mult de un an de la data decesului.Termenul maxim de plată al sumelor datorate că şi impozit este de 90 de zile de la data de închidere a anului fiscal.
Declaraţia finală a patrimoniului complet al persoanei decedate
Odată ce toate bunurile şi activele persoanei decedate au fost distribuite către beneficiari, executorul testamentar poate cere lichidarea acestui patrimoniu şi în mod automat va fi obligat să producă declaraţia finală necesară. Termenul de producere este de maxim un an de la lichidarea completă a patrimoniului. În mod evident, odată ce în cadrul patrimoniului nu mai există active care să producă venit, această declaraţie va raporta ZERO venit impozabil.
Trebuie reţinut faptul ca înainte de distribuirea patrimoniului către beneficiari, executorul testamentar are obligaţia să obţină de la Canada Revenue Agency un Certificat de care să ateste faptul că nu există nici un fel de impozit restant neachitat până la aceea data, aferent bunurilor ce fac parte din patrimoniul persoanei decedate.
Ratele de impozit folosite în cazul declaraţiilor de impozit post-mortem.
Pentru perioada primelor 36 de luni de după data decesului, orice declaraţie produsă respectiv venit raportat va utiliza ratele de impozit progresive utilizate în mod normal pentru orice persoană. După termenul de 36 de luni menţionat, orice venit ulterior va fi impozitat la rata marginală de impozit.
