Imaginați-vă o țară născută pe un lanț de corali, undeva în mijlocul unui ocean, fără ape curgătoare și totuși mereu verde.
Acolo oamenii au priceput repede că pentru a putea trăi, trebuie să te adaptezi la mediu.
Au învățat să adune și să prețuiască apa de ploaie, să tăie drumuri, locuri de casă, de grădină în rocile poroase, roci pe care marea a decis să le împingă deasupra apelor în cele mai diferite poziții.
Așa că, de câteva sute de ani deja, insula a devenit un mic paradis pe care localnicii îl conservă cu mândrie. În paralel cu voința oamenilor de a modela insula după nevoi, caracterul locuitorilor s-a modelat în consecință. Din cât am putut vedea în scurta mea vacanță, au ajuns la un nivel de civilizație de la care am avea mult de învățat.
Dar poate că cel mai bine se poate povești cu ajutorul exemplelor.
Să începem cu transportul în comun. Că autobuzele vin la oră anunțată, ați mai văzut. Dar că șoferul nu pleacă din stație până ce nu e toată lumea așezată, e mai nou. La fel, când ajungi la destinație, te scoli de pe scaun după ce autovehicolul s-a oprit. Nimeni nu se împinge, nu vrea să fugă mai repede decât ceilalți, asta în condițiile în care majoritatea celor cu care călătoream, erau localnici.
Un alt exemplu ar fi comunicarea. La început am crezut că toată lumea se cunoaște cu toată lumea, după cum se salutau și intrau în vorbă. Am realizat destul de repede că de fapt comunicarea face parte din cultura locală și doar eu făceam notă aparte.
Dar bariera a fost repede înlăturată și va rog să mă credeți că e mult mai plăcut să schimbi câteva cuvinte cu necunoscutul din autobuz, decât să călătorești înconjurat de fețe încruntate, sau pierdute în fundul unui telefon.
Doriți să vă refugiați în această insulă? E posibil, dar trebuie să îndepliniți una din cele două condiții. Să aveți foarte mulți bani (vorbim de la șase de zero în sus) sau să vă căsătoriți cu un localnic. Doar că simplul fapt de a vă căsători, nu vă da nici un drept în plus. Aveți nevoie de un permis de muncă și abia după primii zece ani puteți face o cerere de rezidență. Cerere ce va fi acceptată su nu și în funcție de cum vă vor caracteriza vecinii. De unde revine importantă comunicării.
Dar nu uitați că rămân o babă curioasă și am vrut să știu cum se întâmplă cu asigurările într-o societate în care intrajutoararea pare la ea acassa. Fără să fie obligatorii, fac parte din trusoul fiecărui locuitor.
„Ai văzut ce scumpe sunt toate, mi-a răspuns proprietara unei stații de benzină, ce vrei să las mai bun copiilor mei decât șansa de avea destui bani să-și trimită și ei copii la studii, după ce eu nu voi mai fi”.
Și că tot veni vorba de studii: pe insulă școala se face până la nivelul colegiului. Pentru universități, tineri au de ales între USA, Canada sau Anglia. ș
Și mai interesant decât toate e că o dată ce termină școala, revin pe insulă pentru a-și continua viață și carieră. Sper că într-o bună zi să învățam și noi de alte nații lucruri ceva mai bune decât manelele.
