Un non-rezident are obligația să informeze autoritățile fiscale canadiene dacă vrea să vândă un imobil situat în Canada .

Statutul de rezident sau de non-rezident canadian n-are legătură cu cetăţenia, aşa cum vă spuneam în ediţia anterioară a ziarului nostru.
Este o stare de fapt, conform legilor fiscale canadiene, în sensul că ţine mai mult de locul unde ne trăim viaţa de zi cu zi (acolo unde plătim chirie, avem înmatriculată o maşină sau folosim un număr de telefon).

Aşadar, un non-rezident canadian, fie el şi „supus al Reginei” după paşaport, are obligaţia să informeze autorităţile fiscale canadiene dacă vrea să vândă un imobil situat în Canada.

Să luăm cazul unui cetăţean care de trei ani încoace trăieşte în Florida şi care a decis să vândă o casă pe care o deţine în Montreal.
El trebuie să obţină un certificat oficial care să-i permită înstrăinarea, iar sumele pe care le va plăti statului sunt stabilite în funcţie de calificarea pe care o va primi bunul.

Dacă un cetăţean rezident va semna un contract de vânzare cu un non-rezident care nu deţine acest certificat, legile fiscale îl fac responsabil pe primul de plata unor sume importante către stat.

Iată de ce este esenţial ca notarul în faţa căruia se face o asemenea tranzacţie imobiliară să se asigure că vânzătorul este rezident canadian, în sens fiscal.
Trebuie reţinut că banii pe care-i plăteşte vânzătorul non-rezident la Revenu Quebec şi la Agence du Revenu du Canada nu sunt atât de mulţi în comparaţie cu cât va plăti cumpărătorul care „bate palma” cu un nedeţinător de certificat.

În majoritatea cazurilor, notarul se ocupă de obţinerea certificatelor necesare unor astfel de tranzacţii.

Ad