Like-uri în vreme de holeră

Luni 26 octombrie, un prieten scriitor cu webzine mi-a amintit că se apropia ziua de scos revista. Data de 8 a fiecărei luni. Hotărâsem dinainte ce să dau. Un text mai vechi, periat și adăugit.

Sunt scriitor de weekend, așa că am demarat perierea vineri seara, târziu. Sâmbătă dimineața am aflat de incendiul din clubul Colectiv, întâmplat în noaptea precedentă.

Duminică la prânz mi-am trimis proza prin e-mail. Faptul că am isprăvit perierea nu-i o dovadă de nepăsare față de tragedie, pentru că mi-a păsat și-mi pasă. E o dovadă că pot să fac două lucruri în același timp, să fiu nefericit de nefericirea altora și să îmi văd de treburile presante.

În săptămâna care a urmat, am ținut un ochi pe Facebook și tot pe-același pe Hotnews.ro. Bigoții care se grăbiseră să dea vina pe victime luau castane. Răniții de la club mureau prin spitale. Pe Facebook apăruseră postări îndemnând la o perioadă de nepostare, ori de postări dedicate exclusiv tragediei. Unii friends își înlocuiseră poza de utilizator cu un pătrat negru.

A venit ziua de 8 noiembrie, într-o duminică, dar revista n-a apărut. N-a apărut nici pe 9, nici pe 10. Mi-am spus că e așa din cauza tragediei de la club, încă în desfășurare. Motivul ar fi putut fi și lipsa de timp a patronului webzine-ului, dar am înlăturat această ipoteză după o zi. Nu-mi aminteam de o întârziere a revistei mai mare de o zi.

Pe 11, zi de miercuri, noul număr a fost încărcat pe net. În spitale, printre răniții de la club se murea mai departe. Pe Facebook, interesul se deplasase dinspre victimele tragediei spre cauzele ei și, mai departe, spre impactul ei asupra politicii. În paralel, reîncepuseră postările frivole.

Mi-am anunțat proza printre friends abia joi 12 noiembrie, noaptea. Am primit un număr decent de like-uri. Unul cu mii de friends ar spune că o nimica toată, dar pentru mine a fost binișor. Dacă n-ați aflat, toți scriitorii, fie ei de weekend ori de premiul Nobel, scriu ca să fie băgați în seamă. Să primească like-uri.
Vineri 13 noiembrie, noaptea, a intervenit seria de atentate de la Paris. Am aflat de ele abia sâmbătă dimineața. Pe Facebook, majoritatea postărilor, dacă nu toate, au mers spre noua tragedie. Până seara, au apărut primele poze de utilizator acoperite cu văluri transparente și tricolore. Tricolorul franțuzesc, roșu-alb-albastru. Like-urile la proza mea au încetat brusc, de parcă proza mea încetase să mai existe.

În zilele următoare, interesul pentru tragedia de la clubul Colectiv s-a diminuat, chiar dacă printre cei răniți acolo se murea în continuare. Tragedia de la Paris și formarea noului guvern de la București și-au împărțit majoritatea postărilor. A apărut și o mișcare de respingere a modei tricolorului franțuzesc suprapus peste poza de utilizator, pe motiv că tragedia de la clubul Colectiv n-a primit un tratament asemănător. Unul dintre friends și-a înlocuit poza cu un pătrat tricolor românesc, roșu-galben-albastru.

Eu m-am convins că proza nu face casă bună cu tragediile și-am mai adunat un motiv de ură față de teroriști. Față de aceia dintre ei care au ucis cu gloanțe și cu exploziv legat de burtă, ca la Paris. Față de ceilalți, care au ucis prin nepăsare și hoție instituțională, ca la București

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare