Adrian Ardelean, jurnalist, realizator al emisiunii de radio Ora Românească
Înainte de a răspunde la întrebarea de mai sus, aș începe prin a vă prezenta câteva scurte întâmplări care-mi vin în minte acum, pe loc. Trei, dacă nu cumva îmi mai amintesc și altele pe parcurs…
1. Pe rețelele de socializare pe unde mă manifest am o „semnătură” care cuprinde un citat de-al ziaristului Mihai Popescu-Stoenești care spune astfel: „România este eternă. Noi nu.”
Plus încă o frază, aceasta din urmă fiind “producție proprie”. Adică, pentru a glumi puțin, nu pot să dau vina pe nimeni pentru ea: “I like Canada but I love România”. S-ar putea ca unii să se întrebe de ce am scris fraza în engleză și nu în română. Răspund cu anticipație: că să o priceapă și ne-românii. Accentuez, să o “priceapă”, că de pătruns cu adevărat înțelesul n-au cum…
2. Uneori rămân minute în șir în fața calculatorului (dacă am timp și nu mă deranjează nimeni pot fi chiar ore, dar asta se întâmplă foarte rar), ascult muzică populară românească și privesc filmulețe (youtube să trăiască, scuze pentru reclamă) cu dansuri populare românești. într-unul din aceste momente de reverie, consoarta mea a exclamat, după o bună bucată de vreme “extraordinar, te uiți de câteva minute bune la dansurile alea și nici măcar nu clipești!”…
3. Citeam, cândva, într-un cenaclu literar, câteva pagini din jurnalul meu de emigrant intitulat-sugestiv, nu?-“Canada, pământ românesc”… Iar un capitol al jurnalului începea cu frază “Cine spune că e ușor să-ți părăsești locurile natale și iubite, nu a trăit în Ardeal. Sau, dacă a trăit acolo, a trăit degeaba”. A trebuit să mă opresc câteva clipe, pentru că m-am înecat cu lacrimile…
Și acum ar trebui să răspund, totuși, la întrebarea din titlu… Dar am impresia că nu mai am la dispoziție decât trei cuvinte… Așa că am să răspund scurt: PATRIA este ROMÂNIA!
Marius Mureșan, cititor Pagini Românești
România – La mulți ani !!!
România mea este ţara de dincolo de ocean… Este ţara mea de «dor și cu dor», căci cu ani în urmă, am fost nevoit s-o părăsesc, probabil pentru todeauna.
Am luat cu mine, imaginea ţării mele, o țară frumoasă și aleasă; acei munți din centrul țării, acea mare de la capatul ei, acele dealuri cu meri și peri, acele câmpii netede ca-n palmă… Am luat cu mine o ţară pe care o port în sufletul meu, acei ani pe care i-am trăit cu ai mei părinți, neamuri și prieteni. Am luat cu mine probabil cel mai important lucru LIMBA ROMÂNĂ, acest lucru care ne ține pe toți uniți și aici departe.
Am văzut și simțit multe aici, în străinătate, dar dinspre țara mea văd și simt zilnic acel dor de acasă.
România te port în suflet, ești acolo dar întodeauna aici…
Cristina Niculescu, cititor Pagini Românești
Nu știu cum sărbatoresc alți români din Canada, dar eu de 1 Decembrie, ca și de Crăciun, Paște, Anul Nou etc. , stau lipită de calculator și aștept să posteze fratele și verii din România poze și comentarii de-acasă, fiindcă petrecerea acolo e. Între postari ascult muzică românească pe You Tube (muzica generației mele, n-am eu treaba cu manelele generației actuale), ma uit la poze vechi, cele mai multe alb-negru, și-mi amintesc cum era cand eram și eu în viață, printre ai mei. În ceea ce mă privește, și sărbatorile, și bucuriile sunt toate acolo. Aici nu e decat frig și pustiu.
Constantin Dușescu, cititor Pagini Românești
Este o mare sărbatoare și un respect pentru nația din care provii. Eu, care în 1941 desenam frunze de stajar, nu pot sa am aceleași sentimente cu cei care în 1944 desenau steaua roșie cu cinci colțuri. Vina știm cui aparține. Datoria noastră este să purtăm discuții profunde cu toata lumea, pentru a înțelege măreția acestei zile. Este foarte adevarat ca data de 1 Decembrie nu ni se potrivește din toate punctele de vedere. Faptul ca la București nu se va mai organiza în acest an demonstrație, îl consider absolut normal.
Hector Servadac, cititor Pagini Românești
Ei bine, un nu-s aşa de tânăr. Ion Iliescu tocmai preluase frâiele ţării în 1989 și nu voia să pună Ziua Naţională pe 22 decembrie, data căderii regimului comunist, pentru că le-ar fi amintit tuturor de circul de proces pe care l-a organizat ca să-i execute pe soții Ceaușescu, dar și că el a fost o parte integrală a acelui regim. 24 decembrie era prea aproape de 22. Guvernului vremii, Frontul Salvării Naţionale, voia ca Ziua Naţională să redevină Ziua Independenței (care era și ziua Casei Regale) de pe 10 mai. Evident, Iliescu, care l-a alungat pe rege din ţară cu poliţia prin ’90, n-a acceptat aşa ceva. A dat cu pumnu-n masă şi a pus 1 decembrie ca sărbătoare, printr-o lege pe care n-a catadicsit s-o motiveze.
Angelica Domato, cititor Pagini Românești
Nu-mi place deloc ziua asta nationala care ar trebui sa uneasca toti cetatenii, si nu o face.
