N-aş vrea să-ncep cu un verdict textul meu de astăzi, însă, ca jurist care a răsfoit la viaţa lui „nişte” hotărâri judecătoreşti, am ajuns la concluzia că nu toată lumea înţelege bine implicaţiile achiziţionării unei case fără luarea unor măsuri elementare de precauţie.

De altfel, tribunalele canadiene insistă mereu asupra obligaţiei cumpărătorului de a fi „prudent şi diligent”, adică de a se informa, de a pune întrebări sau, în anumite cazuri, de a solicita opinia unui expert înainte de a semna un contract.

Am să vă vorbesc despre un litigiu tranşat recent la Curtea Superioară a Québecului, în care cumpărătorul-reclamant a ignorat prezenţa unei ţevi flexibile ce ieşea din plafonul scărilor imobilului achiziţionat. Pe scurt, ţeava respectivă constituia indiciul existenţei unui vechi sistem de încălzire pe bază de ulei, după „moda” vremurilor de altădată. În subsolul casei se găsea un rezervor, alimentat de o conductă subterană, conductă care în timp s-a degradat şi a contaminat terenul cu hidrocarburi petroliere. Imobilul a devenit impropriu pentru a fi locuit, iar lucrările de reabilitare şi decontaminare au costat o avere, respectiv câteva sute de mii de dolari. Cumpărătorul-reclamant a descoperit după câţiva ani problema şi a cerut instanţei ca vânzătorul să-i deconteze întreaga sumă cheltuită pentru decontaminarea terenului pe care se află imobilul. Tribunalul i-a respins cererea argumentând, printre altele, că nu a demonstrat că solul era contaminat la momentul achiziţiei.

Cum putea fi evitată toată această tărăşenie, extrem de păguboasă pentru cumpărător? Fiind atent la detalii şi cerând vânzătorului un raport de mediu, înaintea semnării contractului de achiziţie („l’acte de vente”), cumpărătorul nostru s-ar fi pus la adăpost de eventuale necazuri. Neplăcuta descoperire a survenit târziu, atunci când cumpărătorul a încercat să obţină un credit bancar pentru finanţarea unor lucrări de modernizare a casei. Înainte de a-i acorda împrumutul ipotecar, banca a vrut să se asigure că are ipotecă asupra unui imobil în regulă. Aşa se face că i-a cerut proprietarului un raport de mediu, exact documentul pe care acesta ar fi trebuit să-l obţină înainte de achiziţionarea casei.

De reţinut şi aserţiunile judecătorului asupra contaminării unui teren: „aceasta (contaminarea) nu constituie neapărat un viciu ascuns, ea trebuie să aibă un impact negativ asupra folosinţei imobilului la momentul vânzării („le déficit d’usage”).”

Concluzia? Fiţi cu băgare de seamă şi adresaţi-vă unui avocat sau unui notar înainte de a lua o decizie care poate afecta viitorul financiar al familiei dumneavoastră.

Ad