„Oriunde ar fi, românii sunt la fel de dezbinați” – Ioan Gyuri Pascu

Citește și

George Radulescu
George Radulescu
George Rădulescu, senior editor la televiziu­nea Money.ro şi editorialist al ziarului Adevărul, are 14 ani de experienţă ca jurnalist. A publicat volumele "Un secol cu Neagu Djuvara" şi "În căutarea României pierdute". Este corespondent pentru America de Nord al trustului Money.ro.

Doamnelor și domnilor, vă invit din nou la un dialog de și despre bun-simț, de această dată așezându-mă alături de un actor, scriitor și interpret de excepție:
Ioan Gyuri Pascu. Uităm să fim români în fiecare zi şi ne considerăm „mai cu moţ” decât aproapele nostru. Iată doar două dintre constatările dureroase şi în acelaşi timp sincere ale unui artist complet: Ioan Gyuri Pascu.

El ne vorbește din inimă despre adevărata Românie de astăzi, cu bunele şi cu relele ei. Cu alte cuvinte, ne propune un exerciţiu de sinceritate şi de bună cuviinţă. Eu vă propun un fragment din lucrarea „Alexandru Lăpuşneanu” de Costache Negruzzi, fragment ce ar putea avea legătură cu discuţia noastră: „- Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreţi şi ce cereţi? Şi pentru ce aţi venit aşa cu zurba (n.a. cu revoltă, cu răscoală)? Prostimea rămase cu gura căscată. Ea nu se aştepta la o asemenea întrebare. Venise fără să ştie pentru ce a venit şi ce vrea.”

- Publicitate -

George Rădulescu: A câta oară la Montréal, domnule Ioan Gyuri Pascu?

Ioan Gyuri Pascu: Nu este prima oară când vin aici, dar cu muzica mea pot spune că vin pentru prima oară. Am fost de vreo cinci, şase ori, cu grupul Divertis, ultima oară în 2003 – asta ca să mă dau şi eu mare! –, însă cu cântecele mele n-am mai fost până acum.

Aţi văzut mai multe comunităţi de români în preumblările dumneavoastră prin lume. Cum vi se pare cea de aici?

- Publicitate -

Oriunde ar fi, românii sunt la fel de dezbinaţi, din păcate. Trebuie să o spun sincer pentru că sunt un om sincer – ce-i în guşă-i şi-n căpuşă, cum se zice. Întotdeauna a fost o durere să constat că ne împărţim în bisericuţe.

Totuşi, în Canada, faţă de alte locuri, pare un piculeţ mai altfel pentru că a fost un val de emigraţie târziu, care a ţinut mai aproape. A fost un val de specialişti în IT, un val de specialişti în inginerie, mulţi dintre ei fiind colegi de facultate şi cunoscându-se dinainte. Canadienii au luat, aşa, câte-un roi şi, zup!, l-au adus unde aveau nevoie.

Eraţi în ţară când s-a petrecut evenimentul tragic de la clubul Colectiv din Bucureşti?

Eram pe undeva prin ţară când s-a întâmplat şi am şi cunoştinţe care au fost acolo. Mie, unuia, nu-mi place că mereu se formează tabere, că oamenii caută întotdeauna vinovaţi, ca şi atunci când cineva divorţează, ca şi atunci când cineva moare. „Capul lui Moţoc vrem!”, ca şi în „Alexandru Lăpuşneanu” (n.a. opera lui Costache Negruzzi). Cade „Ponta 1”, vine „Ponta 2” şi până la urmă tot acolo suntem.
Totuşi, e bine că oamenii vor schimbarea din când în când…

N-are nicio şansă adevărata schimbare în România?

După mine, schimbarea trebuie să se petreacă în fiecare. În momentul în care omul se schimbă în lăuntrul său, automat se schimbă lucrurile şi în afară. În momentul în care politicienii devin mai responsabili, conştientizând că au o meserie în slujba celuilalt şi că averile şi casele nu le iau cu ei, lucrurile se schimbă şi în ţară. Atunci oamenii nu mai ies în stradă, aşa, cu speranţe multe, să ceară „capul lui Moţoc”, iar apoi să constate că vine alt „Moţoc”.

Să ştiţi că şi aici este corupţie…

Apropo de frigul din Montréal, îmi amintesc de un banc: cică era un ger aşa de mare că cineva a văzut un politician umblând cu mâinile băgate în buzunarele lui. Politica este aceeaşi peste tot. Cine este un maestru în minciună, intră în politică. Dacă trăieşti Adevăr, gândeşti Adevăr şi făptuieşti Adevăr, n-ai ce căuta în zona politică.

Mai demult îmi spuneaţi că ceea ce vă deranjează cel mai mult în România sunt minciuna şi praful din Bucureşti care îţi intră în ochi şi în gură. S-au mai schimbat niţel lucrurile de când aţi făcut această constatare?

Praful de pe stradă e mai suportabil pentru că nu mai e aşa de mult, însă rămâne „praful în ochi” aruncat de politicieni.

Cine este Ioan Gyuri Pascu

•      S-a născut la 31 august 1961 în oraşul Agnita (judeţul Sibiu).
•    Membru marcant al grupului de umor Divertis încă din anul 1987.
•    A jucat în filme de lung metraj regizate de Lucian Pintilie („O vară de neuitat”) şi de Cristian Mungiu („Occident”), precum şi în numeroase piese de teatru (printre care şi „Le Viscomte” a lui Eugen Ionescu).
•    A abordat cu succes diverse stiluri muzicale (pop, rock, blues, reggae) şi a fondat formaţii care s-au bucurat de aprecierea publicului – „The Blue Workers”, „Pacific”.
•    A publicat volume de poezie şi lucrări care tratează teme spirituale.

Ştiu că aţi avut intenţia de a pleca definitiv din ţară, la un moment dat, şi de a vă stabili în străinătate. Unde vă gândeaţi să vă duceţi?

Acum, cu „definitivul” ăsta, nu ştii niciodată… Dar atunci mi-am zis: „Dacă mai ies o dată comuniştii ăştia… Plec!” Ei bine, de atunci tot timpul au ieşit, indiferent de numele partidului pe care şi l-au ales. Oricum, eram cu gândul să ne strângem bagajele şi să plecăm, dar nu ştiam exact unde. Poate aş fi „fugit” în State, dar nu-mi place nici ipocrizia societăţii americane. Nu-mi place deloc… E o societate extrem de ipocrită. Eu mai sper că la noi în ţară va ieşi un tânăr care măcar să corespundă „punctului 8 de la Timoşoara”, adică să nu fi fost în niciun partid politic. Eu aş corespunde… (n.a. râde)

Ce vă place şi ce nu vă place la românii de astăzi?

Inima lor îmi place foarte mult, felul lor de a se descurca şi de a găsi soluţii în momente dificile. Ce nu-mi place este că în ADN-ul nostru s-au întipărit obiceiurile proaste din Balcani. Trebuie să învăţăm să nu ne mai considerăm „mai cu moţ” decât ceilalţi de lângă noi. Patriotismul înseamnă să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Totul este să rămânem români în fiecare zi.

N-o fi cumva de vină pentru ce ni se-ntâmplă şi „spiritul latin”?

Măi, nu ştiu ce să zic… Când e vorba de băut, de vină e „spiritul rusesc”, când e vorba de fentat, de vină e „spiritul latin” şi tot aşa. Nu ştii niciodată. Spiritul ăsta „latin” e, aşa, o vorbă.

Şi-au păstrat românii umorul, ce credeţi?

Să ştiţi că fiecare om are umor, în felul lui. Unii mai au chef să aibă umor, alţii îşi plâng de milă toată ziua. Dar oricât de mult umor ar avea poporul român, tot cu „Mioriţa” trăieşte. Să cadă o stea la nunta noastră… Numai că, din păcate, nu cad „stele” suficiente. Generalii ăia au toţi firme. Tot Securitatea conduce economia. Din acest punct de vedere, suntem mai degrabă dramatici decât umoristici.

Avem şi un spirit critic cam prea dezvoltat…

Da, când e vorba de alţii… Noi suntem un extraordinar popor de spectatori, nu de făptuitori. Şi încă ceva: începem să pierdem comunicarea şi să o dăm pe „socializare”, adică să devenim cu toţii „feisbucişti”.

Aveţi cont de Facebook?
Foarte târziu mi-am făcut şi eu unul şi asta pentru că cineva făcuse un cont pe numele meu, cont care strânsese vreo 11.000 de like-uri. Ăla nu era al meu şi aşa am decis să-mi fac şi eu un cont al meu. Acum mi-am făcut chiar şi o pagină care se cheamă „Gyuri Pascu – The real page”. Mai important este că acum lucrez la un nou volum de poezie şi la un proiect de teatru virtual. Cum mai apare ceva nou, vă dau de veste.

- Publicitate -
- Publicitate -spot_img

Ultimele articole

Eugenie Bouchard va participa la turneul Transylvania Open, de la Cluj-Napoca

Celebra jucătoare canadiană de tenis Eugenie Bouchard, finalistă la Wimbledon în 2014, a confirmat participarea la turneul WTA 250...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -