Peste 1.000 de refugiați sirieni au ajuns deja în Canada iar guvernul Trudeau vrea să ajungă la 10.000 până la sfârșitul anului. Două avioane cu refugiați sirieni pe zi. Aceasta este media necesară pentru ca premierul Justin Trudeau să-și respecte promisiunea din campania electorală.
Care e graba de a respecta această promisiune? Nimeni nu știe. Există însă câteva provocări majore în această poveste.
Canada nu pare încă pregătită pentru asta. Întâi, nu este pregătită logistic. Ziarele vorbesc de marile probleme organizatorice și de lipsa cruntă de personal. Acești oameni vin aici ca refugiați. Asta înseamnă că după ce ajung aici au nevoie de un consult medical, de un adăpost, cursuri de franceză sau engleză.
Apoi, nu știu cât de bine pregătiți sunt canadienii de rând pentru asta. Sigur, există nenumărate dovezi de simpatie față de refugiați dar acestea co-există cu frica. Nu neapărat frica de acte teroriste (deși aceasta este reală) ci teama că aceștia nu se vor integra.
Angela Merkel tocmai a avut o ieșire publică în care a spus că multiculturalismul este o miciună și că cei care aleg Germania trebuie să îmbrățișeze legile și valorile acestei țări. Multiculturalismul conduce la societăți paralele, a spus liderul german.
Ori Canada a ridicat multiculturalismul la rangul de mare virtute. Iar problema este că asta i-a împins nu atât pe emigranți într-o societate paralelă, cât pe canadienii de rând și pe imigranții care s-au integrat. Aceștia au ajuns să se înstrăineze, să refuze contacul cu celălalt și este doar o chestiune de timp până când efectele se vor vedea și la nivel politic.
