Poate nu va vine să credeți dar parlamentarii români când nu chiulesc, dorm la serviciu sau își votează singuri salarii mărite, mai au și inițiative adevărate.
Un anume deputat, Daniel Zamfir- nici nu ne interesează partidul din care vine- și-a convins colegii să voteze „legea dării în plată”. Numele acestei legi pare bizar dacă nu chiar tâmpit, dar conținutul ei merită atenție, mai ales că a generat deja o discuție aprinsă.
Copiată după un model spaniol, legea spune că băncile care au acordat credite ipotecare pot executa, în cazul în care clientul nu mai poate plăți ratele, doar imobilul respectiv nu și alte bunuri.
Ca să înțelegeți mai bine sistemul, o bancă din România îți dă 100 de lei împrumut dacă vii cu o garanție de 100 de lei. De aceea, românii care și-au cumpărat case apelând la bănci și-au gajat și alte bunuri în afară de casă: mașini, conturi.
Această lege a dării în plată obligă băncile să se spele pe cap cu imobilul dacă clientul nu mai este capabil să plătească dar nu le mai permite să emită pretenții și asupra altor bunuri.
Ei bine, o astfel de lege a dării în plată este de zeci de ani în funcțiune în Canada și Statele Unite. O lege absolut normală care împarte riscul între proprietari și creditori.
De aceea avem aici evaluări reale și proiecții științifice ale pieței imobiliare. Băncile sunt foarte atente la valoarea de piață a unei case și la valoarea ei viitoare pentru că există o șansă ca, la un moment dat, clientul să nu mai poate plăti iar banca trebuie să-și recupereze din pierdere vânzând proprietatea.
Până la urmă este un business între două părți, client-bancă și fiecare are un risc. Nu există afaceri fără risc în lumea afacerilor libere.
Nu este cazul României unde băncile -toate străine, filiale ale unor mari grupuri financiare europene – beneficiază de condiții nemaîntâlnite în altă parte.
Băncile din România încasează bani de la clienții români în toate modurile cu putință. Percep comision la retragerea din bancomate (mă refer la banca unde clientul are cont), la interogarea soldului-adică dacă vrei să știi câți bani mai ai în cont și până de curând jefuiau clienții cu credite ipotecare prin modificarea dobânzii.
Închipuiți-vă că în Canada v-ați înțeles la bancă pentru un împrumut cu dobândă fixă pe 5 ani cu 2.59% și că, la 1 ianuarie, banca vă comunică că dobânda a crescut la 3%.
Ei bine așa au lucrat băncile din România până când clienții exasperați și-au dat seama că sunt pur și simplu excrocati. Au deschis procese colective, au angajat avocați iar judecătorii au început să le dea dreptate. Bătălia a fost grea pentru bietul român jupuit de bănci și trădat de Banca Națională a României, care în loc să fie vocea clientului este, de fapt, cel mai înverșunat dușman al său.
Am mai încercat în câteva articole să explic de ce Mugur Isărescu este un personaj malefic în lunga sa domnie la cârma BNR.
A asistat pasiv la jefuirea băncilor românești, când avea posibilitatea să intervină și continuă să fie malefic punând umărul serios la profitul băncilor străine. Domnia sa are demult o altă agendă. Dar nu-l poate mișcă nimeni, în niciun caz președintele Johannis.
De când Parlamentul României a scos legea, băncile străine s-au abținut de la comentarii și au lăsat Banca Națională să le apere. Isărescu a fost mult mai prudent de data aceasta și i-a băgat în față pe alții, printre care pe Bogdan Olteanu, un tip care n-are treabă cu finanțele el fiind un politruc numit de PNL.
Stindardul sub care BNR, marele avocat al băncilor, defilează este stabilitatea financiară a țării. Legea dării în plată ar expune băncile la pericolul de a falimenta.
Propaganda BNR, derulată prin mulți ziariști pe care i-a școlit cu anii să nu gândească ci să transmită numai mesajele oficiale, se derulează pe mai multe direcții. Una dintre ele se bazează pe statistică.
Ei afirmă că legea ar favoriza de fapt marii creditori care au de plătit milioane de dolari și nu oamenii de rând care s-au împrumutat câteva zeci de mii de dolari.
De fapt acesta este coșmarul băncilor. Acestea au acordat credite ipotecare cu supra-garanții și condiții draconice oamenilor obișnuiți dar au finanțat, în schimb, proiecte dubioase. Momentul în care va fi aplicată legea înseamnă, pe scurt, că băncile vor executa construcții care n-au nici jumătate din valoarea de piață și evident ar pierde.
Dar asta era treaba lor, să-și dozeze cu știință creditele, nu cea a consumatorilor români.
Pentru că legea a stârnit ecouri favorabile în rândul populației, BNR s-a repliat și în final a recunoscut că ar funcționa dar să fie aplicată numai până la un anumit plafon, de 150.000 de euro pe credit.
Suntem în faza în care legea a ajuns la președintele Iohannis care ar întoarce-o în Parlament pentru niște modificări. În beneficiul băncilor, evident.
Pentru mine continuă să fie o enigmă societatea românească. Românii sunt în stare să demonstreze pentru pedepsirea plagiatului, pentru clubul Colectiv dar niciodată pentru lucruri care ar schimba din temelii colonia numită România.
