În scandalul așa-zisei evacuări a sediilor Intact, în mod evident, Antena 3 a încercat să dea un fel de lovitură de stat, adică îngenuncherea unei instituții a statului român, care nu făcea altceva decât să înceapă o procedură de aplicare a unei hotărâri judecătorești.
Pentru cine nu s-a lămurit încă, Antenele nu au primit niciun ordin de evacuare în cinci zile. Au primit de la ANAF, în calitatea acesteia, de reprezentantă a statului propietar al imobilelor, o notificare de evacuare voluntară.
Adică ceva de genul: vă invităm ca în cinci zile, termenul prevăzut de lege, nu inventat de ANAF, să părăsiți clădirea. Dacă nu o faceți de bună voie, vă vom da în judecată pentru a obține un ordin de evacuare din partea instanței, iar când și dacă va fi emis acest ordin, în baza lui vă vom scoate de acolo.
De ce trebuie să vă scoatem? Pentru a valorifica imobilele confiscate. De ce nu se poate cu voi înăuntru? Pentru că hotarârea judecătorească în dosarul ICA spune că în momentul valorificării, imobilele trebuie să fie libere de sarcini, deci libere inclusiv de chiriași.
Până la ora la care scriu, în ciuda circului infernal făcut, oamenii lui Voiculescu nu au reușit să oprească pocedura. Dar pentru a ne convinge de faptul că instituțiile statului au rezistat cu adevărat, mai este nevoie să vedem că ANAF, constatând refuzul evacuării voluntare, depune acțiunea în instanță.
Dar indiferent cum se va termina epopeea juridică a Intactului, un efect al scandalului s-a produs – ruptura gravă, poate ireparabilă, dintre președintele Iohannis și electoratul său tradițional.
Klaus Iohannis a intervenit inițial de partea Antenei 3 cu o declarație năucitoare, care lovește însăși greutatea unei hotarâri judecătorești, considerată „banal motiv administrativ”. Președintele României a criticat neargumentat o instituție a statului, pe care o acuză fără dovezi de heirupism. Mai mult, întreaga regie a momentului pare să indice că dl. Iohannis s-a dus spre o întrebare programată cu răspuns pregatit.
Efectul declarației președintelui a depășit probabil cu mult riscul evaluat de consilierii domniei sale. Apărând mașinăria de lupta a celui mai urât simbol al securismului corupt, ghioaga prin care un infractor dovedit și-a consolidat puterea, dl. Iohannis a devenit incompatibil cu o mare parte a electoratului domniei sale.
E o ironie amară în această poveste. Dl. Iohannis a călcat peste credințele și așteptările celor care pentru a-l vota au stat ore în șir în ploaie și vânt, înfruntând umilința pusă la cale de guvernul Ponta, și a făcut-o pentru a-i mulțumi pe cei care atunci îl acuzau ca a vândut copii.
Ruptura este mai gravă decât cele câteva zeci de mii de like-uri pierdute. Sunt multi alți oameni care fie nu au cont de Facebook, fie pur și simplu nu au intrat în acest protest, dar care nu se mai simt reprezentați de cel transformat din premierul de la Grivco în președintele de la Grivco.
Mulți s-au grăbit să dea vina pentru această greșeală pe consilierul său Dan Mihalache, care se afișa recent cu Mihai Gâdea.
În primul rând, nu stiu dacă este o greșeală sau pur și simplu o ieșire din ipocrizie. Dacă poți să rostești aceste vorbe, poți oare sa ai în același timp un real respect pentru statul de drept, pentru valorile lui, chiar pentru invocata libertate de exprimare siluită de chiar Dan Voiculescu?
Eu cred ca nu. Eu nu cred ca poti să fii în același timp și apărătorul din convingere al statului de drept, și apărătorul lui Voiculescu. Pur și simplu, nu mi se pare posibil.
Și nu pot fi de acord cu mutarea vinei pe Dan Mihalache. El este exact ceea ce a fost întotdeauna și ceea ce trebuia să știe și președintele că este: fostul discipol al lui Ion lliescu, apropiat al lui Adrian Năstase, pesedist devenit liberal, autorul unor declarații anti-americane. Totul e la vedere. Dl. Iohannis și l-a asumat așa cum este.
Am tot auzit povestea asta. Nicolae Ceașescu ar fi fost un om bun dacă nu era Elena Ceaușescu. Traian Băsescu ar fi fost președintele perfect dacă nu-l lovea ghinionul Udrea. Klaus Iohannis ar fi OK dacă n-ar fi sub influența lui Dan Mihalache. Fals!
Președinții nu sunt niște copii, eventual usor handicapați, care cad neputincioși sub influențe malefice. Sunt, ar trebui să fie, oamenii cu cel mai înalt discernământ posibil pentru că au cea mai mare responsabilitate posibilă în stat.
Faptul că ar ajunge să fie dirijați de anturajul malefic, tot de ei ales, ar fi o cicumstanță agravantă, nu atenuantă, o vină în sine, nu o scuză.
Așa că nu între Dan Mihalache și electoratul sau, ci între Klaus Iohannis și electoratul care l-a facut președinte s-a instalat cel mai grav simptom al eșecului cu putință. Nu furia, pentru că ea trece, ci neîncrederea. Iar scuzele stângace ale președintelui, care susține că a înțeles mesajul via Facebook sunt departe a repara răul făcut.
Președintele și electoratul său nu mai sunt din același film.
