M-am chinuit zile întregi să nu mai vorbesc de rău ba chiar să nu mai vorbesc deloc despre președintele nostru tăcut dar, în final, Klaus Iohannis m-a învins. A fost atât de activ în ultimele două săptămâni așa încât nu pot să trec cu vederea.

Mai întâi președintele s-a dus în Israel și Palestina într-o vizită istorică, se înțelege cu soția. Emoția în fața Zidului din Ierusalim l-ar fi doborât sigur dacă nu se sprijinea pe cea care îi este aproape la bine și la greu. Ani de zile a fost bine, acum e și mai bine.

În Israel, Iohannis a încercat să le deschidă ochii oficialităților de la Tel Aviv de un lucru pe care îl simțeau ei dar nu-l conștientizau cum se cuvine. Există antisemitism în lume și trebuie luptat împotriva. Președintele a asigurat gazdele că suntem un model de legislație și acțiune împotrivă recrudescenței antisemitismului. Netanyahu a încercat timid să-i explice primului cetățean român că Israelul are alte probleme mai presante la granițe și că, în general, se descurcă. Klaus a plusat. Un muzeu al holocaustului va fi deschis la București.

Marele om de stat-are aproape doi metri înălțime- s-a simțit împlinit în această vizită și mi s-a părut chiar ușor filozofic în intervenții. Mă tem chiar să nu apară a treia carte cu semnătura dânsului pe copertă. Mai ales că a petrecut acolo șase zile. Timp suficient pentru a strânge într-o carte experiențe interesante. Cum a fost vizita fulger în Palestina, unde Iohannis a promis sprijin pentru consolidarea instituțiilor acestei țări. Țara asta n-are aproape nicio structură dar noi le vom consolida.

După unii martori oculari, vizita în cele două state a durat propriu-zis două zile, în rest a fost relax. Ca și în ultima zi, vineri, când dacă ar fi plecat spre țară ar fi ajuns pe la oră trei după-amiază. Așa încât președintele s-a dus la plajă la Tel Aviv. Când văd un președinte relaxat, îmi dă așa un aer de siguranță. Mă simt și eu bine.

Săptămâna la președinție ar fi fost perfectă dacă după Israel și Palestina, șeful statului s-ar fi relaxat la Sibiu. Dar ceva l-a încurcat. În aceeași vineri de care vă vorbesc s-a ținut la Cotroceni o sesiune a Consiliului Suprem al Apărării, al cărui șef suprem este chiar Iohannis.
Cu toate eforturile de amânare, nu s-a putut. Se discuta despre complicate probleme, despre hotărârea Curții Constituționale, SRI și ascultările, ardea țara. Noroc că Ciolos avea déjà pregătită o hotărâre de guvern și lucrurile au mers rapid. Pe la nouă seara s-a terminat tot. Era prima oară când Iohannis vedea vinerea luna la Cotroceni pentru că ora lui de plecare spre Sibiu este două, maxim trei după-amiază.

Săptămâna următoare a vizitei în Orient a fost mult mai obositoare. Și cea mai mare bătaie de cap a avut-o când a trebuit să-i retragă ordinul Steaua României pastorului Laszlo Tokes.

A rezolvat-o ușor, dacă consiliul de medalii așa a propus el a semnat. Din consiliu face parte Gabriela Firea și Ecaterina Andronescu, două femei serioase.

Tokes primise ordinul pentru rolul sau din revoluție. Klaus spune că el nu respectă Constituția României. Acum e un paradox, și Ceaușescu vroia să-l mute pe la țară tot pentru că nu respecta Constituția veche. Din care se vede că Tokes, de fapt,a fost și este un anti-constituțional. Iar Iohannis un adevărat patriot.

De data aceasta relaxat fiind ca și președintele, m-au trecut chiar și fiori unici de patriotism și responsabilitate civică. Ungurul Tokes a fost în sfârșit pus cu botul pe labe. Se cerea o mână fortă pentru asta și lui Klaus nu i-a tremurat pixul.

E adevărat că la câteva zile pe președinte l-a mâhnit atitudinea ziarului Der Spiegel pe care îl credea serios. Articolul se intitula: Președintele României, un diletant. Klaus n-a avut nevoie de traducere, l-a citit în original. Și nu înțelege, el neamț, aia nemți.
În sfârșit au venit și vremuri mai relaxante la Cotroceni. E întotdeauna plăcut să primești în sala de marmură câțiva artiști cunoscuți care fac plăcere publicului din România.

Președintele are multe decorații la îndemână, practic fără număr, așa încât decorarea artiștilor Florin Piersic, Stela Popescu și formației Cargo pare firească. Arșinel n-a venit de data asta la decorații pentru că fusese mai devreme pe lista scurtă a președintelui nostru la capitolul „luptatori cu rol determinant în revoluția din 1989”.

Și recunosc că și eu în locul lui aș fi fost mișcat de cuvintele marelui actor Florin Piersic care a declarat că l-a cunoscut la Sibiu pe Iohannis când era primar și n-a văzut în viață lui un primar atât de arătos ca Klaus. Și mie aici la mii de kilometri de casă mi s-a umplut pieptul de mândrie să știu că totul este bine în țară, că președintele este tăcut dar în același timp relaxat, înalt, frumos. Iar Florin Piersic a punctat cu talent de mare actor ajuns la vârsta înțelepciunii „eu vă socotesc apropiat nu numai de mine, ci și de poporul asta”.

Când am citit această știre cu decorații de la Cotroceni m-a pus naiba să mă uit și-n subsolul paginii la postări. Nu știu cine plătește postacii să afirme că un mare actor ca Piersic s-a făcut preș în fața unui dulap fără niciun motiv anume.

P.S.: Ultima știre pe care am prins-o, Tribunalul Brașov a condamnat definitiv 3 cetățeni bogați din Israel care ar fi furat ceva păduri din Carpaților. Poliția îi caută să le pună cătușele. E același tribunal care i-a luat casa lui Iohannis. Ceva se întâmplă la Brașov!

Ad