Bojdeuca familiei Ionescu

Citește și

Gabriel Purcarus
Gabriel Purcăruş - absolvent al Facultăţii de Fizică, Universitatea Bucureşti şi de Meteorologie, la UQAM. Pasionat de şah, marketing imobiliar şi medicină naturistă. Colaborator al ziarului Pagini Româneşti, oferă consultaţii pe teme imobiliare clienţilor români din Montréal. Puteţi să îl contactaţi, pentru întrebări, la immogabriel@gmail.com

În toiul nopții, Marin Ionescu se trezi brusc. Își zgâlțâii consoarta, care sforăia pașnic alături.

-Scoal’ femeie, scoal’! Consoarta se frecă la ochi, se uită la ceas.

- Publicitate -

-No, ce pandalie te-a apucat bărbate, acuși, la 3 dimineața, pe viscolul aista?

-Am visat ceva urât. Se făcea că eram ajunși la pensie și nimeni nu ne dădea și nouă o bucățică de pâine și un pahar cu apă.

-Și ce vrei mătăluță acum, cu noaptea în cap? Ți-o fi sete, du-te și bea ceva și lasă-mă să dorm!

- Publicitate -

-Păi, muiere, vezi tu, parcă ieri plecarăm din satul natal, cu două bocceluțe de 20 kile fiecare, că așa ne dădea voie la Air Frans, și cu doi puradei de mână, cu mă-ta plângând în pridvor…

-No, acu că tot m-ai trezit…. Go on…zi mai departe.

-Și uite, timpul zbură ca Zmeul Zmeilor, trecură 20 ani, muncirăm ca proștii, pruncii se făcură mari și plecară la bordeiele lor cu choamele lor. Și noi ,mâine poimâine, ieșim la pensie și nu grămădirăm nici un galben deoparte, pentru zile negre! Cine o să aibă grijă de noi?

-Ei, lasă bărbate, că stăpânirea țării ce treabă are! Doar nu ne-o lăsa pe drumuri. O coajă de pâine s-o găsi și pentru noi. Sigur, fără gluten, că mă umflă….Ăștia dă la toată lumea pensii.

-De, femeie, nu știu ce să cred, că vezi tu, crăișorul asta nou o să pape toată visteria țării și aud că mai se și împrumută la cămătari de vreo 90 miliarde de galbeni! De unde vrei tu să rămâie bănuți și pentru niște amărâți ca noi?

Acuși, Vetei îi fugi somnul de-a binelea.

-Poate copii ne-or ajuta, că și noi i-am crescut cu drag, și le-am spălat izmenele de rahat și i-am trimis și la școala internațională. Nu?

-Fugi tu, Veto, ăștia? Mai pupi tu bani de la ăștia când choamele o să pună laba pe simbria lor? Nu știi cum e muierile pe acilea, toată ziua pe la târgul ăla de cămeși și opinci….astea dau toată leafa pe zdrențe! Amu că mă gândesc bine, și tu faci la fel!

-No, iote cine vorbește! Da tu nu dai banii pe prostii – ca ăia 200 de cai din grajd, cu tracțiune integrală și scaun de piele?

-Păi, fato, aia ne trebuie, că doar pe omătul ăsta mare și pe ghețușul ăsta, cu ce vrei să tragă caleașca, să te duci la slujbă sau la shopping toată ziulica??

-Mda, că o amărâtă de Honda nu e bună, îți trebuie Volvo….

-Fato, lasă vorba cea multă și uite ce idee îmi veni. Am citit în jurnalu ăla de grăiește moldoveneste….Pagini Românești îi zice parcă. Cică putem să avem bani la bătrânețe, fără să stăm la mila crăișorului Justin.

-Cum frate?

-Vezi, bojdeucă asta a noastră….o luarăm cu vreo 300.000 de parale acu vreo 12 ani.

-Asa…

-Și cică acușica ar face vreo 600,000 de galbeni. Că are șase odăi și grajd dublu și planșeu de lemn de stejar. Iar noi mai datorăm la cămătari ceia numai vreo 50.000. Asta se cheamă că avem „echitate”.

-Poate „Echitație”, parcă așa auzisem la Topescu ăl bătrân.

-Nu fă, proasto, echitație e ceva cu cai. Echitate e despre case.

-Mă rog, tu le știi mai bine, că ești inginer. Io sunt proastă, ce vrei?

-Cică ăștia, cămătarii de case, îți pot da bănet o târnă întreagă, dacă pui bojdeuca noastră ca gaj.

-Aha. Am auzit. Gaj. Mortgaj parcă îi zice aici.

-No, vezi! Nu ești chiar așa de proastă. Mai citești și tu ceva prin almanahurile alea! Și cu târna aia de bani pe care ți-o dă cămătarii, îți iei mai multe bordeie puse unul peste altul și le dai altora mai săraci să șeadă acolo cu chirie. “Immeuble a revenu” cică așa îi zice.
Și ca să dăm banii înapoi, le dăm din banii ălora, care stau la noi în bordeie și mai ne și rămâne și nouă ceva, mai mult decât ne-ar da stăpânirea la pensie.

-Ptiu, bărbate, că tare ești deștept! No, acuși pune mâna pe Iphone și zi la cămătari să ne aducă târna de bani!

-No, femeie, cum dracu să îi sun la oră asta? Îi sun mâine, pe zi. Acuși du-te și culcă-te și nu mai mă ține treaz la ora asta. Noapte bună, Veto.

-Noapte bună Marine.

Veta stinse lumina. În cap însă îi rămase: Gaj. Mortgaj. Immeuble a revenu. O târnă de bani.  „De m-ar vedea muica acuși cum mă făcui boieroaică la Montreal.” Și vărsă o lacrimă.

- Publicitate -
- Publicitate -
On continue de se protéger!

Ultimele articole

Deștepții țin lumea pe loc, nu proștii

Am fost sfătuit de multe ori să nu-i mai dau motanului „hrană umedă”, conservă adică, fiindcă e plină de...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -