Între cinci și șapte

Era un început de vară cam pe la vremea când porumbul din spatele casei mi-ajungea mai sus de genunchi și soarelele ieșise de vre-o două prăjini Eu, cu părul valvoi, camașa deșirată și ochii-n lacrimi, m-am prezentat la raport.

Amu ti rog să nu mă sfădiești și să nu mă osândești prie tarii că am să-ți spun drept tăt cum o fost. Eu am vrut să îndriept răsurili aieștie di gâștii la pârău numa ca ieli nici una, nici două și-o luat zborul și nu s-o oprit până-n păpușoi la lelea Saveta.

Digrabă am fugit când ieu dupa dânsăli, când ieli di mini și până la urmă, cu chiu cu vai, li-am adus înapoi. Ca să nu mai pun că și baba s-o pornit cu pocia după mini. Așa că din bietul ei păpușoi, putân o mai ramas în chicioari.

Di sfădit tot triebi să ti sfădiesc o țâră, ca altă dată să țâi minti, că iaca amu tribi sa-i dau două baniți di boabi Savieti ca s-o-npac. Așe că duti-n pod și coboară ciocălai și nu ti opri din disfăcât până nu-i umpli aiești două baniți.

Ăiasta bunica hai, îi cie mai grea piedeapsă di pi lumii cari mi-oi dai și nu cried că o mierit.

Ba di mieritat, o mieriti cu vârf și încă pi diasupra, numa că aiasta nu-i cie mai grea piedepsă di pi lumi, cum zici mătăluță.

Da cari, dacă nu aiasta?

Să ști că cie mai grea piediapsă pi cari poati ciniva să o primiască îi uitaria.

Cum așe bunica, că doară uitaria nici nu lasă vânătăi și nici nu ti tie la miliții.

Vânătăi nu lasă, îi driept, da când ți-ai hotărât să-l uiți pi carieva, îi ca și cum aciala om no existat niciodată.

Și sunt mulți di aiștia uitați?

Hăt, mai mulți dicât ti gândiești și încă au să mai hie.

Da ieu n-am să ti uit niciodata bunică, dară ai să traiești macar cât am să tăriesc ieu.

Asta cam așe ieștii, în fiecari zi când cinieva-și aducii aminti di tini, îi ca și cum ai mai trăi o zi.

Povestea e cu subînțeles, ca mai toate poveștile mele, dar de data asta vreau să vă rog să nu uitați de cei dragi și nici de domniile dumneavostră, în fiecare zi câte puțin. Știti bine că pe certificatul de naștere nu e trecută decât data când s-a întâmplat, locul și părinții. Nici un fel de garanție nu este oferită. Și asta în condițiile în care bolile au devenit tot mai viclene și tot mai numeroase. Sistemul medical se străduiește să țină pasul, implantând noi tehnologii, noi tratamente mai sofisticate și, bineînțeles, tot mai scumpe.

Protecțiile financiare oferite de companiile de asigurari nu sunt gândite să vă îmbogățiti de pe urma unui necaz ci mai degrabă să nu vă epuizați toate economiile atunci când o boală gravă, un deces neprevăzut se abate peste familia dvs. Că sănătatea trebuie sa fie cât mai buna și anii puțini pentru un cost cât mai mic, nu mai e un secret.

Dar ce vă spun în continuare vă rog să păstrați secret. E numai penru dvs. Ca urmare a directivelor guvernamentale de a recalcula fiscalitatea produselor de asigurare, toate companiile lucrează de zor la reevaluarea costurilor. Consecința o să o simțiți din ianuarie anul viitor, când prețurile asigurărilor vor crește între cinci și șapte procente.

acă a avea o asigurare e important pentru echilibrul finanțelor familiei, actionați cât mai repede din cel puțin trei motive. Primul: profitați de starea de sănătate bună pe care o aveți în prezent, cum vă spuneam nu s-au inventat încă garanții în acest sens; la calculul vârstei veți fi cu un an mai tineri decât anul viitor; și, nu în ultimul rând, chiar dacă veți fi mai tineri și în stare bună de sănătate, vă va costa între cinci și sapte procente mai mult.

Eu vă doresc o primavară adevarată.

Petru Cotnareanu
Petru Cotnareanu
Petru Cotnăreanu este născut în dulcea Bucovină, sub poale de Rarău, trecut prin informatica preistorică şi prin ceva şcoli din Québec. În prezent sfătuitor auto­rizat pentru banii altora (de banii lui se ocupă soţia). Iubeşte lucrurile simple şi cinstite şi ia în glumă o artă tare grea, cum e cea a scrisului.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare