Un studiu recent al Institutului de Statistică din Quebec a redeschis discuția despre nevoia de imigranți, ponderea lor și salvarea limbii franceze.

Fecunditatea în provincie s-a stabilit în 2015 la 1,6 copii pe femeie, o scădere de 1% comparativ cu 2014. Este cea de-a șase scădere consecutivă anuală, lucru care îngrijorează demografii.

La aceasta se adaugă prognozele care spun că peste un milion de angajați vor ieși la pensie între 2013 și 2022.

Și de aici încep discuțiile. Ministerul Imigrației vrea mai mulți imigranți. Naționaliștii, implicit Parti Quebecois, vor mai puțini. Și Ministerul și naționaliștii îi vor însă francofoni. Problema este că în Europa, francofoni ar fi de găsit în Franța, Belgia și Eleveția. Ultimii chiar nu au vreun motiv să vină aici. Franța și Belgia trimit imigranți dar nu suficient. Restul bazinului francofon implică țări din nordul Africii.

Aceștia satisfac criteriul lingvistiv drag tuturor apărătorilor limbii franceze dar au o problemă în a-și găsi un job. De altfel, rata șomajului în rândul imigranților maghrebieni cu studii superioare este de 27% în Quebec.

Restul imigranților au o rată a șomajului de 11% iar cei născuți aici au o rată de doar 7%.

Și cauzele pentru un șomaj de 27% nu țin doar de pregătirea profesională. Diferențele culturale și religioase (da, acel ceva pe care politicienii cred că l-au eliminat total din provincie) contribuie la asta.

Demograful Marc Termote, de la Université de Montréal, citat de La Presse, susține că impactul imigrației în ocuparea locurilor de muncă este egal cu zero. Pe de-o parte pentru că nevoile pieții de muncă sunt punctuale și relativ imprevizibile iar Ministerul Imigrației nu le poate intui pe toate.

Dar nu e singurul motiv. Ceea ce lumea bună, inclusiv presa locală, nu are curajul să spună este că piața muncii din Quebec nu este prea deschisă pentru a angaja emigranți. Chiar și cei care vin din Europa au probleme.

Să ne uităm unde se uită Quebecul cu jind când vine vorba să se compare: la Toronto. Acolo, șomajul în rândul imigranților maghrebieni cu studii superioare este de 14%*. Nu-mi spuneți că emigranții cei mai bine pregătiți se duc la Toronto și rămâne Montrealul cu cei mai slabi.

Quebecul pare că ezită între două lucruri: creăm joburi sau ne ocupăm să sprijinim limba franceză. Poate provincia să le aibă pe amândouă? Da, dar are nevoie să-și schimbe puțin strategia.

Cu actuala strategie, Quebec va ajunge, mai devreme sau mai târziu, în situația Bruxelles-ului. O provincie cu enclave etnice puternice, în care sărăcia și disperarea pe care aceasta o aduce va conduce la apariția elementelor radicale.

Cealaltă soluție – și singura viabilă după părerea mea – pe care o are Quebecul este să încurajeze limba franceză ocupându-se de job-uri. Haideți să luăm exemplu Germaniei. Nemții nu s-au ocupat cu salvarea limbii germane. Ei au creat locuri de muncă bine plătite iar sutele de mii de emigranți ajunși în Germania au învățat limba. Toronto nu și-a bătut capul cu limba engleză iar imigranții maghrebieni, deși vorbitori de franceză, au învatat-o ca să poată avea un job.

Creat job-uri înseamnă încurajat companiile, încurajată inovația, educarea ordinelor profesionale – acești monștri care se ocupă doar de protejarea salariilor membrilor. Odată ce acestea vor fi create, imigranții vor veni. Și vor învăța și franceza pentru asta chiar dacă vorbesc spaniolă, chineză, cehă sau română. ll

* lavoixdumaghreb.com