Steaua București – 30 de ani de la câștigarea cupei

Pe 7 mai 1986 fotbalul românesc obținea cea mai mare performanță din istoria sa: o echipă de club – Steaua București – câștiga finala Cupei Campionilor Europeni învingând Barcelona cu 2-0, după loviturile de la 11 metri. Portarul de atunci al Stelei, Duckadam, a făcut istorie apărând toate penaltiurile trase de spanioli.

Erau alte vremuri iar cea mai importantă competiție a cluburilor europene de fotbal se desfășura după un format total diferit de cel al Ligii Campionilor din prezent. Ceea ce nu face performanța Stelei mai puțin importantă.

Privind retrospectiv situația în care se găsea România atunci, cred că performanța Stelei i-a acordat câțiva ani de putere în plus lui Nicolae Ceaușescu.

- Publicitate -

Pentru cei mai tineri, România se afla în 1986 într-o perioada extrem de neagră. Izolată total pe plan internațional, țara era scufundată în beznă, frig și foamete. Alimentarea cu energie electrică se oprea frecvent, „oamenii muncii” se înghesuiau îmbrăcați în pat pentru a un pic de căldură în blocurile reci oferite (cu generozitate) de Partidul Comunist. Alimentele esențiale erau pe cartelă în majoritatea localităților din România. Televiziunea avea două ore de emisie pe zi, parțial color, iar românii improvizau antene din ligheane de aluminiu pentru a putea prinde, „cu purici”, din emisiunile tv emise de țările vecine (tot socialiste, dar care o duceau mai bine decât România).

În această lume fără speranțe a apărut atunci performnâa Stelei. Nu a mai contact că echipa avea regim de propagandă și fusese întărită , la ordin, cu cei mai buni jucători de la alte cluburi. Important era că am câștigat. Cum se spune azi, a fost un win-win situation pentru toată lumea. Partidul a demonstrat din nou superioritatea sistemului comunist care a reușit să învingă o echipă capitalistă chiar la ea acasă. Românii au avut un vis care sa-i ajute să se mai târască trei ani, până când nimic nu a mai mers și a început Revoluția din 1989.

Cum arăta Cupa Campionilor europeni

Cupa Campionilor Europeni era atunci exact ce-i spunea numele: o competiție în care se întreceau campioanele din fiecare țară europeană. Nu existau cazuri, ca acum, cu o țară care să aibă trei-patru echipe în competiție.

Una din șansele Stelei în 1986 a fost că atunci echipele britanice fuseseră suspendate din toate competițiile europene dupp incidentele dramatice survenite cu un an înainte, pe stadionul Heysel din Bruxelles Stadium. Atunci, la finala Liverpool-Juventus, 39 de spectatori au murit în urma conflictelor provocate de fanii englezi.

Datorită structurii de atunci a competiției, Steaua a disputat doar patru tururi înainte de a atinge finala.

Meciul s-a desfășurat pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan, Sevilla, în prezența a 70.000 de spectatori. Arbitri au fost din Franța: Michel Vautrot; Alain Delmer, M.Girard.

Iată componența echipei Steaua: Helmut Duckadam, Stefan Iovan, Adrian­ Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Barbulescu, Lucian Balan (din min. 73 Anghel Iordanescu), Gavril Balint, Ladislau Boloni, Mihail Majearu, Marius Mihai Lacatus, Victor Piturca (din min. 112 Marin Radu II).

Scorul a fost egal (0-0) și după prelungiri. la loviturile de departajare au ratat Majearu și Boloni de la Steaua. Golurile au fost înscrise de Lăcătuș și Balint. De la spanioli au ratat (sau a apărat Duckadam, cum preferați) Alesanco, Pedrazza, Alonso și Marcos.

Clubul român era antrenat atunci de Emeric Ienei și Anghel Iordănescu.

Românii au stabilit două recorduri: Helmuth Duckadam cu cele mai multe penalty-uri apărate într-un singur meci și Anghel Iordănescu – singurul din Europa care, într-un singur meci, a câștigat Cupa Campionilor Europeni în dublă ipostază, jucător și antrenor.

Steaua a jucat o a doua finală de Cupa Campionilor în 1989. A fost învinsă cu 4-0 de AC Milan.