Cu buzunarele doldora de bomboane colorate, doi băieți pleacă să întâlnească niște pitici.

Ahha, mai încet cu dulciurile, la omulețul de aici nu s-a prins somnul. Acca, să-l mai descântam o dată, poate că descântecul nu a fost destul de tare pentru amândoi, uite celălalt a rămas cu bomboana-n mână și cu ochii deschiși, dar doarme dus de la primul vers.

Limba în care se vorbea era ceva ce nu mai auzisem nicicând, dar vorbele pe care le auzeam șoptite nu departe de umărul meu, se transformau înăuntrul meu în culori și culorile în imagini, încât pricepeam tot ce se spune, dar de o manieră cu totul și cu totul diferită.

Acca, uită-te și tu mai de aproape, omulețul asta aude și înțelege tot ce vorbim, nu-ți amintește oare acest lucru de altcineva ?

Ahha, tu vorbești de omultetul fată, care acum câteva perioade ne aducea bomboane? Nu poate fi, asta e un omuleț băiat, chiar dacă parcă ar fi o asemănare. Nu nici eu nu cred că e același omuleț și pe urmă sunt câteva perioade bune de când n-a mai fost nimeni să ne vadă și să ne audă când venim în lumea cu soare.

Cu toată frica am decis să întorc capul spre direcția de unde veneau vorbele și în lumina caldă a amiezii am văzut două arătări păroase, de mărimea unui iepure de câmp, dar cu înfățișare umană. Blana le părea pictată de un pictor în criză de creație, cu pete de culoare ce treceau de la verde intens la brun, la roșu , alb, albastru, după cum se mișcau și mai ales după ce culoare era în preajmă.

Salut, vorbiți cumva și limba mea?, am reușit să îngăimez cu jumătate de glas.

Ahha, ți-am spus că înțelege, acuma nu mai avem încotro și va trebui să-i vorbim.

Acca eu am spus doar că trebuie să mai încercam o data descântecul, va adormi și când va fi treaz, nu o să mai știe nimic, lasă-mă să încerc.

Și o muzică care semăna mult cu ce-mi cântă bunica când nu voiam să dorm, mă învălui că o boare: clici, plici pigulici, ochii tăi sunt tot mai mici, când luna s-o arăta, tu de mine oi uită, clici. plici pigulici…

Nu vă mai necăjiți digeaba cu diescânticul, mă hotărăsc eu să le opresc strădania, că nici buna nu reușea să mă adoarmă cu așe cântic, sângura cale era să-mi spuie povești, dar vă spun dinăinte că de uitat n-am să li uit.

Ahha, vezi de acum chiar trebuie să vorbim cu acest omuleț și va trebui să-i anunțăm și pe cei din clan de acest lucru. Acca întreabă omuleț băiat, cum te chiamă și ce dorești de la noi ?.

Ridicat într-o rană, mă uităm când la unul când la altul, că la două păpuși din pluș multicolor, fără să înțeleg că de fapt întrebarea era pentru mine.
Acca întreabă încă o datăpe omuleț băiat cum te chiamă și ce ce dorești de la noi?

Pi mine mă chiamă Pătru, stau pi strada patra și-s în clasa patra. De la voi nu doriesc nimica, voiam numa să-i arăt lu’ îmbârligatu ăista di Gică că n-am avut vedenii amu două stămâni când v-am zărit tot pi aici, prin poiană. Da amu văd că digiaba m-am osândit, Gică al mieu doarmi ca un cosaș după-amiaza.
Dacă te chiamă Pătru și poți să ne vezi și să înțelegi ce spunem, înseamnă că noi trebuie să-ți îndeplinim patru dorințe. Clanul A va fi mândru să-ți îndeplinească dorințele, indiferent care vor fi ele.

Uiui di mini, na c-am întorlocat-o și pi aiastă. Așa ,pe negânditelea, n-aveam nici o dorință care să merite osteneală unui clan întreg. Așa că am întrebat: atunci să spui cini ieste clanul A.

Dacă asta e prima ta dorință, o să-ți răspundem cât de bine ne priciepem.

Pentru continuarea poveștii va rog să urmăriți următoarele ediții ale aceluiași jurnal.

Dar dacă o să căutați morale sau sfaturi cum și care sunt cele mai bune asigurări, sau mai bine spus cele care vi se potrivesc cel mai bine, care este cel mai bun timp pentru investiii, cel mai bun fond și câte multe altele despre finatele personale, vă invit să consultați situl dumneavoastră preferat :
www.petrucotnareanu.com ll


Dacă ați ajuns până aici ...

… avem o mică favoare să vă cerem. Audiența Pagini Românești a crescut foarte mult și suntem mândri de acest lucru. Producem zilnic știri, analize și comentarii iar faptul că veniți și reveniți să ne citiți ne arată că suntem pe drumul cel bun. Suntem un ziar al diasporei, a cărui misiune este să informeze românii despre subiectele importante ale zilei, din România și din țara de adopție, în limba română. O facem cu pasiune și cu profesionalism. Dacă fiecare persoană care ne citește ar contribui cu doar 1$ pe lună, am putea să vă oferim mai multe informații și să acoperim mai multe evenimente. Sprijiniți Pagini Românești să continue să spună povești din comunitatea românească și să vă informeze în limba română, la mii de km de țară. Mulțumim!

Sprijiniți Pagini Românești 
Publicitate