Referendumul din 23 iunie 2016 pentru ieșirea Marii Britaniei din Uniunea Europeană este un moment istoric, însă nu trebuie să uităm că, în 1975, englezii au fost în aceeași situație, întrebându-se dacă să rămână sau nu în Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Referendumul a avut loc în data de 4 iunie 1975 și a fost primul referendum organizat la nivel național.

Cu doar doi ani înainte, Marea Britanie intrase oficial în CEE, un obiectiv pe care Londra și-l setase de mai bine de un deceniu.

Însă la scurt timp, după căderea guvernului conservator Heath, noul guvern laburist – condus de premierul Harold Wilson – a promis britanicilor că va renegocia termenii apartenenței Marii Britanii la CEE și că va chema populația la un referendum.

Asta a făcut și David Cameron acum, patru decenii mai târziu.

Situația s-a schimbat însă în multe alte privințe. În 1975, Partidul Conservator a fost cel care susținea cu entuziasm apartenența Regatului Unit la Comunitatea Europeană. Margaret Thatcher, liderul conservatorilor, a avut un puternic discurs pro-european, în timp ce campania pentru retragere a fost condusă de Laburiști. Mai mult, ziare precum The Sun, The Daily Mail sau The Daily Express, astăzi cu un discurs eurosceptice, au făcut campanie pentru rămânerea Marii Britanii în CEE.

În 1975, euroscepticismul britanicilor se prezenta altfel. Atunci, Anglia, mai ales sudul țării, era cel mai fervent susținător al Europei, în timp ce Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord erau mai sceptice. Astăzi, lucrurile stau exact invers.

Alte cauze ale euroscepticismului

Imigrația nu era o problemă în 1975, ba dimpotrivă: cei care se opuneau CEE se temeau că tinerii englezi vor pleca la muncă pe continent. Iar Politica Agricolă Comună nu era privită ca o problemă de cei care încă își aminteau raționalizarea alimentelor din timpul războiului și primii ani postbelici.
„40 de milioane de oameni au murit în două războaie europene în acest secol. Mai bine să pierzi puțin din suveranitatea națională decât un fiu sau o fiică”.

Continuarea în revista Historia

 

Ad