Canadienii s-au plâns întotdeauna de prețurile pe care sunt forțați să le plătească pentru serviciile de telefonie fixă și mobilă, pentru cele de internet și cele de televiziune.
Valurile de emigranți care comparau ceea ce primeau aici cu ceea ce aveau în țările de origine, intrarea pe piața cumpărătorilor a unei generații noi, mult mai informată în privința costurilor, au adâncit această nemulțumire.
Problema a ajuns și în atenția politicienilor. Fostul guvern Harper a promis în două reprize (în 2008 și 2013) că va rezolva această problemă scoțând la licitație noi frecvențe pentru telefonia mobilă.
Intenția a fost bună, strategia dezastruoasă iar rezultatul s-a concretizat, în final, într-o creștere a facturii pentru consumator.
ARPU (Average revenue per user) celebrul indicator folosit în toată lumea pentru a măsura performanța companiilor de telefonie, a crescut în cazul Bell Canada. De la 53.55$ în 2011 la 63.09 în 2015. La acest indicator Canada este lider mondial, cu un ARPU de 46.58$, urmată de SUA cu 45.92$. Cea mai „scumpă” țară europeană este Elveția cu un ARPU de 37$. În Europa, acest indicator scade până la 11$ în cazul Portugaliei.
Strategia guvernului Harper a fost greșită pentru că licențele nou acordate au fost oferite pentru o arie geografică mult prea mică pentru a permite noilor companii intrate pe piață să poată face un minim de profit și, pe cale de consecință, investiții și să concureze companii ca Bell, Rogers sau Telus.
Realitatea arată că acolo unde un al patrulea operator puternic există pe piață (cazul Manitoba sau Saskatchewan), prețurile la telefonia mobilă sunt cele mai mici din Canada. Cât de mici? Uneori mai mici și cu 50% față de alte provincii.
În Canada pur și simplu nu există suficientă competiție pe piața de telefonie mobilă pentru a avea o scădere a tarifelor. Companii care par independente (Virgin, Fido, Koodo) aparțin de fapt tot marilor operatori. O deschidere a pieței pentru operatorii străini ar însemna moartea rapidă a companiilor canadiene. Spre comparație, Verizon în Statele Unite are peste 140 milioane de clienți. De patru ori populația Canadei!
Un studiu al Oficiului Concurenței arată că prezența unui al patrulea operator puternic la nivel canadian ar conduce la economii de un miliard de dolari anual la factura de telefonie mobilă.
Dar un al patrulea operator nu poate intra pe piață fără sprijinul guvernului. Licențele trebuie acordate la nivel canadian pentru a permite noilor companii să atragă mai mulți clienți.
Legile privind protecția consumatorului ar trebui ajustate permanent. Ca și în cazul benzinăriilor, toate companiile de telefonie mobilă își schimbă prețurile în același timp și, întâmplător, toți propun același lucru.
Nu mai vorbim de campaniile publicitare care-ți propun planul x care este schimbat de către companie pentru unul mai scump la câteva luni după ce te-ai abonat. Acest lucru se întâmplă în cazul în care aveți deja telefonul dvs., o opțiune din ce în ce mai folosită și care dă bătăi de cap operatorilor pentru că oferă clientului mai multă libertate decât trebuie.
Este evident că asaltul asupra consumatorului va continua. Pentru că telefonia fixă este pe moarte, operatorii vor încerca să încarce mai mult factura de mobil. Consumul din ce în ce mai mare de internet pe mobil va fi facturat din ce în ce mai scump. Internetul este singura armă pe care o mai au operatorii din sectorul telecom. Poți debranșa telefonul fix, renunța la cabul tv pentru Netflix, dar ai nevoie de internet pentru filme și Facebook.
O posibilă soluție? Cum CRTC, organismul federal care ar trebui să reglementeze piața este depășit de situație, provinciile pot profita și forța operatorii să-și schimbe comportamentul dacă modifică în permanență legile privind protecția consumatorului. Companiile pot fi forțate să respecte ofertele pe care le fac pentru un minim de doi ani, indiferent că vorbim de un plan normal sau BYOD.
Și să sperăm că guvernul Trudeau va arunca un ochi și pe factura de mobil a canadienilor.
