Minte-mă frumos

Citește și

Gabriel Purcarus
Gabriel Purcarus
Gabriel Purcăruş - absolvent al Facultăţii de Fizică, Universitatea Bucureşti şi de Meteorologie, la UQAM. Pasionat de şah, marketing imobiliar şi medicină naturistă. Colaborator al ziarului Pagini Româneşti, oferă consultaţii pe teme imobiliare clienţilor români din Montréal. Puteţi să îl contactaţi, pentru întrebări, la [email protected]

Dacă-i întrebăm, oamenii vor spune că vor să știe adevărul. În realitate, ei vor să fie mințiți frumos. Și de asta profită politicienii dar, mai ales, oamenii din marketing care-și propun să ne vândă cât mai mult și cât mai profitabil.

A circulat pe Facebook, pana nu demult o caricatură. Șeful unei companii de asigurări examinează CV-ul unui candidat la angajare: „Am verificat cu atenție şi tot ce ai scris aici, în CV, este fals! În consecinţă, te angajăm imediat la departamentul de marketing”.

- Publicitate -

Companiile care furnizează produse sau servicii şi chiar partidele politice au ca scop principal câştigul, iar ca mijloc de obţinere a lui atragerea de clienţi (sau alegători). Iar cel mai eficient mijloc de atra­gere pare să fie a-i oferi clientului ceea ce îşi visează cel mai mult.

Oare ce îşi doreşte însă un client (sau alegător) cel mai mult?

Am fi tentaţi să credem că, pur şi simplu, ar fi interesat de adevărul despre produsele pe care le cumpărăm (sau despre partidul pe care îl vom vota) şi cunoaşterea beneficiilor şi costurilor implicate.

- Publicitate -

Nimic mai fals! Majoritatea oamenilor nu sunt suporteri ai adevărului pur şi dur, ci mai degrabă ai minciunii frumoase. „Minte-mă frumos!” – este încă refrenul preferat al multor consumatori sau alegători. Câţi politicieni reuşesc să aibă succes de masă explicând oamenilor că vor trebui să muncească din greu, să facă sacrificii, să fie disciplinaţi, ca să poată prospera mai târziu?

Câţi vân­zători ar fi capabili să-şi comercializeze cu succes marfa dacă ar prezenta, pe lângă beneficii, şi defectele potenţiale sau riscu­rile asociate cu folosirea acelor produse?

Nouă, clienţi sau alegători, ne place să credem într-un viitor luminos, în Mos Craciun cel cu desaga plină, în calul troian oferit gratuit în fața porții cetății asediate şi ne lăsăm ușor orbiţi de promisiuni electorale sau de iluzia îmbogăţirilor rapide.

Credem în Caritas şi alte scheme similare, deşi experienta ne arată că singurii care se îmbogăţesc sunt cei ce vând iluzia, nu cei ce o cumpară.

Credem că schimbarea unui prim ministru sau președinte ne va aduce instantaneu pacea şi prosperitatea. Credem că putem găsi uşor case vândute de bănci de mărimea palatului Buckingham la preţ de Dollarama. Credem că putem afla secrete ale îmbogăţirii rapide plătind puţin sau chiar deloc. Credem că putem cumpăra un BMW nou nouţ cu câțiva dolari pe lună. Credem, credem…

Iar cei ce vând produse şi servicii ştiu prea bine că nouă ne place să credem în El Dorado, în binele obţinut simplu, ieftin, comod.

Percepţia este realitate – o vorbă atribuită lui Houdini, iluzionistul. Şi mesajele publici­tare sunt construite exact să vorbească acestei capacităţi de a ne autoiluziona.

Marketingul se bazează pe percepţie – nu este înşelare, căci putem afla adevărul, dacă dorim. Nu avem decât să ne punem ochelarii și să citim scrisul acela mic, din josul pagini…

Problema este ca nu ne place adevărul, aşa că ne sunt oferite exact mesajele pe care vrem să le auzim.

Cum ar progresa însă omenirea dacă i s-ar oferi mereu numai ce vrea ea – pâine şi circ – plus iluzia că totul e OK? Masele sunt rareori purtătoare de progres,
Din fericire, există şi o minoritate – inovatorii sau oamenii integri – care uneori sacrifică succesul de moment pentru o idee novatoare. Adevăraţii pionieri sunt cei ce propun ceva contra curentului, la care nimeni nu s-a mai gândit sa a avut curaj să facă. Ei sunt cei ce transformă lumea.

De regulă, aceştia nu sunt populari – de multe ori sunt criti­caţi, bârfiţi, ba uneori închişi, ucişi, alun­gaţi, destituiţi. Ulterior, când se dovedeşte că au avut dreptate, sunt copiaţi de mai toată lumea, li se ridică statui şi devin eroi…unii post-mortem. Isus Cristos, Da Vinci, Ghandi, Martin Luther King, Henry Ford, Nelson Mandela, Edison, Steve Jobs, au avut curajul de a oferi oamenilor „ce era bine ”, în loc de „ce îşi doreau ei”.

Pentru a inova sau a rămâne integru e nevoie, pe lângă geniu şi pasiune, şi de mult curaj, pentru a înfrunta dragostea omenirii pentru iluzie. În marketing, de pildă, ca şi în politică, surprinzător, cel mai mult am avea nevoie să ni se spună adevărul gol-goluţ. Dar câţi dintre noi ar fi gata să-l accepte?

- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Simona Halep, a treia jucătoare din WTA care a câștigat peste 40 milioane de dolarii din tenis

Simona Halep a devenit doar a treia jucătoare din WTA care a obţinut peste 40 milioane dolari din premii,...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -