Montreal nu se oprește din a ne uimi zilnic cu lucrurile și activitățile pe care ni le oferă în orice sezon.
Afirmația din titlu nu este o generalizare care pune în joc excluderea celor care, prin caracterul lor, încă dau dovadă de bunătate față de cei din jur, sau chiar față de străini.
Nu cred că este vorba în ziua de azi de a nu realiza răul pe care îl vedem în lume și de care ne temem cu toții. Este, mai degrabă, despre răul pe care îl propagăm noi zi de zi, prin vorbe și energie negativă.
Am uitat demult că în jurul nostru există lucruri mai importante decât persoana noastră. Concentrarea constantă pe sine ne duce spre prostul obicei de a crede că avem dreptate mereu, că nimeni nu este mai îndreptățit la o tratament bun din partea celorlalți și, mai ales, la faptul că ni se cuvin toate acestea fără o justificare mai bună decât idea că „meritam”.
Însă, deseori, uităm să ne întrebăm dacă merităm cu adevărat, și dacă „am dat pentru a primi”.
Am fost buni cu cei din jur? Am ajutat pe cineva care avea nevoie? Poate am vorbit rău despre cineva fără a îl cunoaște sau am judecat pe cel de alături fără motiv.
Este important ,înainte de a spune ceva, să ne întrebăm, dacă este necesar sau nu comentariul pe care dorim să îl facem, dacă este constructiv sau pozitiv.
Societatea individualistă în care trăim ne obligă să luptăm zilnic pentru binele personal. Cursa spre fericirea personală ne orbește judecarea atitudinii noastre față de lume. Uităm să ne bucurăm pentru lucruriile mici, uităm să ajutăm pe cei din jur, uităm ce înseamnă să încurajezi munca altuia în loc să o doboriși așa mai departe.
Intrăm într-un cerc vicios fără a realiza negativitatea care ne înconjoară.
Cheia pentru a ne da seama înainte de a fi prea târziu, este să facem un pas în spate, să ne distanțăm de persoana noastră și să ne întrebăm dacă am făcut din felul acesta de a fi un obicei. Dacă da, este momentul să ne schimbăm.
