OACIQ și DuProprio se războiesc într-o piață imobiliară unde comisioanele ating un miliard de dolari.
Industria imobiliară cunoaște în această perioadă zile agitate. Pe de-o parte conflictul dintre curtierii imobiliari și Du Proprio își așteaptă rezolvarea în curte. Pe de altă parte, lumea se întreabă dacă pot crește prețurile la Montreal din cauza pieței din… Vancouver.
În conflictul curtieri-DuProprio este dificil să iei partea cuiva, mai ales atunci când nu faci parte din branșă și nu cunoști exact situația din interior.
Un lucru este cert: OACIQ are o gravă problemă de percepție în rândul publicul larg iar credibilitatea sa este serios afectată. Ca să nu riscăm procese, iată care este misiunea OACIQ, după site-ul lor web:
„L’OACIQ veille à la protection du public par un encadrement adéquat de la profession en assurant un courtage immobilier et hypothécaire de qualité au Québec”.
Acum, dacă ieșim pe stradă și întrebăm oamenii cu ce se ocupă OACIQ, majoritatea va răspunde că este ceva al agenților imobiliari. Chiar și numele este ales prost (Organisme d’autoréglementation du courtage immobilier du Québec) pentru că nimic din acest nume nu pare să arate că OACIQ se ocupă de cumpărători.
Organismul recunoaște că are o problemă, problemă care devine mai gravă când 10 din cele 13 locuri din consiliul de administrație sunt ocupate de curtieri imobiliari. Conflictul de interese sare în ochi.
De cealaltă parte, Du Proprio, ca și Uber, profită de legislația actuală. Du Proprio a câștigat până acum procesele intentate de OACIQ și, ca și în cazul UBER, OACIQ vrea să rezolve această problemă forțând guvernul să schimbe legislația.
Întrebarea care trebuie să se pună: este acest lucru benefic pentru consumator? Strică puțină competiție în acest sector?
Conform statisticilor compilate de ziarul LaPresse, curtierii imobiliari din Quebec au încasat în ultimul an comisioane de un miliard de dolari. Suma a fost calculată ca un procent mediu de 5% din totalul tranzacțiilor imobiliare din provincie, deci e posibil ca ea să fie mai mică. Nu toți agenții practică 5%.
Oricum ar fi, în joc sunt mulți bani iar piața poate crește pentru că totalul tranzacțiilor directe, fără intermediar, reprezintă 25-33% din piață.
Pe de altă parte, imaginea curtierului imobiliar în rândul publicului larg este comparabilă cu cea a avocaților: avari după bani, nu fac mai nimic, incompetenți, interesați doar de comisionul lor etc.
Evident că lucrurile sunt departe de a fi așa și că această generalizare este greșită.
Dar nici OACIQ, nici Fédération des chambres immobilières du Québec (care reprezintă interesele curtierilor) nu fac, din punctul meu de vedere, mare lucru pentru a ameliora imaginea acestora.
Una din soluțiile pe care le văd este ca pentru fiecare tranzacție, să fie obligatorie o fișă de evaluare a agentului respectiv, fișă care trebuie să fie pusă într-un plic auto-timbrat pe care clientul să-l trimită direct la cele două organisme. Cu siguranță asta ar face curtierii să fie mai atenți la nevoile clienților, să le explice mai bine acestora în ce constă jobul său. Asta ar conduce cu siguranță la eliminarea multor neînțelegeri. O pagină web cu punctajele primite de agenți pusă la dispoziția publicului ar conduce la eliminarea din piață a celor care strică imaginea ordinului.
