Se pare că totul a început cu prima căsătorie, oficiată în Grădina Edenului, între numitul Adam, tatăl nostru al tuturor și doamna Eva, mama omenirii. După ce Eva l-a ispitit pe Adam, iar deșteptul de el a ales prost (ne mai mirăm oare de ce alegerile libere de azi duc aproape invariabil la catastrofe, când însăși strămoșul nostru comun a votat din start cu necuratul?), a urmat tragedia numită alungarea din rai și restul istoriei lumii.
Sclavă a unei naturi politic incorecte, incapabilă de a produce odrasele altfel decât din relația între un bărbat și o femeie, omenirea a trebuit să trăiască cu definiția retrogradă a mariajului ca fiind legătură între două persoane de sex opus. Consecințele acelui act primordial le vedeți în fiecare zi.
Numai că recent, eliberându-se de dogmatismul religios, omul modern se pare că a găsit soluția rederesarii. Pentru a curma goana inevitabilă spre autodistrugere, a decis să taie răul de la rădăcină: aruncarea la gunoi a vechii definiții a căsătoriei și înlocuirea ei cu forma ei modernă: „uniunea liber consimțită între soți”, fără alte precizări referitoare la număr sau sex.
Noi și noi posibilități se întrevăd la orizont, iar teoria mulțimilor ne va da o mână de ajutor în a opera cu noile realități. Ca urmare a acestei chirurgii sociale revoluționare, politic corecte, ne așteptăm ca istoria să își redreseze cursul, iar umanitatea să poată recăpăta accesul la paradisul pierdut.
În primul rând, să ne ocupam de număr. Vechea definitie limita căsătoria la numai două persoane. Greșit! Această binaritate înapoiată oprește bucuria de a ne iubi în grupuri. Un prim pas spre extinderea definiției inițiale ale căsătoriei la noile nevoi ale speciei umane ar fi deci adoptarea căsătoriei naturale. Naturală, pentru ca se încheie între un număr natural de persoane, fie el N, care poate lua valori de la zero la oricât de mult. Simplu, nu? Vom putea avea de pildă opt bărbați care iau în căsătorie cinci femei și eventual vreo trei persoane care nu sunt sigure de sexul lor.
Lucrând cu numere naturale, vom putea defini un element neutru față de operația de căsătorie (adică operația prin care elementele multimii sunt lăsate neschimbate) și anume căsătoria vidă – în care zero persoane se iau în căsătorie, de bună voie și nesilite de nimeni. Astfel un celibatar convins poate scăpa de gura lumii și trăi mai liniștit, declarându-se căsătorit neutru în mulțimea căsătoriilor naturale.
Un alt element particular al mulțimii mariajelor naturale ar fi căsătoria reflexivă, în care o persoană se ia de soț (nu am găsit alt cuvânt politic corect) pe sine însuși. Dacă întâmplarea face ca persoana în cauză să se și iubească pe sine, avem în fine, exemplul mariajului perfect și fără conflicte. Sexul conjugal în acest caz nu poate fi decât sublim, iar fericitul mire-mireasă poate scăpa de obositorul joc al seducției partenerului.
Dacă însă persoana căsătorită reflexiv suferă de personalitate multiplă și acestea sunt în conflict, va fi ceva mai dificil. Nu doar mariajul va suferi în acest caz. Unde se va complica însă situația va fi la divorț! Cum să divorțezi de tine însuți? Iată blestematul avantaj al retrogradei cifrei 2: 2 e divizibil cu 2. Operația de împărțire la 2 este fără rest. Cum să rezolvăm problema?
Matematica ne sare în ajutor și în acest caz. Imposibilitatea divorțului reflexiv ne duce la necesitatea introduceri căsătoriei raționale. Ați ghicit, în loc de a vorbi de căsătoria între N persoane întregi, putem trece la mariajul cu numere fracționare (numite și raționale): 8/5 bărbați, 12/7 femei și 5/9 nesiguri s-au decis să se mărite. Rezultatul final este deci, tot un număr rațional. Alt avantaj al căsătoriei raționale, imposibil de îndeplinit într-o căsătorie naturală: mă pot divorța de mine însumi, în caz că mă satur de fițele mele. Mă pot diviza în 2 sau 3 sau 8, după cum am chef, și apoi mă pot re-căsători cu alte fracțiuni din ce a rămas de la alții după diviziuni precedente. Fain!
Știu ce vreți să ziceți. De ce să ne oprim aici? Pasul următor ar fi definirea căsătoriei reale – care să includă, nu doar numere raționale de indivizi, dar chiar și iraționale. Iraționali ar fi de pildă unii radicali (radicalul lui 2, 3, 5 etc. Dar și radicalii aia de la știrile cu Paris, Bruxelles, Nice etc). Imaginați- căsătorii intre grupuri de radicali, naturali, raționali….vi se pare imposibil? Așteptați un pic. Progresul e după colț!
Dar oare nu putem defini și căsătoria complexă?! Chiar și căsătoria aia de tip vechi are o parte reală și o parte imaginară. Să nu îmi spuneți că nu știți ce e aceea o fantezie… sau un număr imaginar….(nu vă gândiți la prostii!). Mă pot căsători cu bărbați, femei sau alte forme de expresie a sexualității, nu doar reale, ci și imaginare! (Așa că e fain în lumea noua?).
Așadar, în viitor un număr de ființe umane (reale și imaginare) pot forma o uniune numită… cum credeți? Tot căsătorie! Iar avantajele sunt multiple – putem opera chiar și înmulțiri (facem copiii reali sau imaginari), divizări (așa numitele divorțuri), scăderi și adunări, ridicări la putere. Putem forma noi radicali (e nevoie și de ăștia)…o lume întreagă de posibilități. Cam tot ceea ce vedeți la televizor oricum într-o săptămână de stiri…. doar că acum toate se pot întâmpla în interiorul unei mari familii fericite.
Dar în afară de problema numărului, într-un mariaj se pune și problema naturii elementelor care o compun. Ar fi o eroare să limităm căsătoria la ființele umane. Un politician canadian a declarat recent că mariajul e o problemă personală a fiecăruia, și că poți să te măriți și cu o capră, dacă vrei. (dacă vrea și capra, bineînțeles.) Nu e departe ziua când vom putea să asistăm la căsătorii între o turmă de oi și o haită de lupi, sau trei ciobani, două blonde și un măgar, sau 225 albinuțe cu 3 ursuleți. Sau radical din 7 haiduci cu logaritm de un mușuroi de furnicuțe, o zână imaginară și zmeul zmeilor. Matematic, sunt operatii permise, iar progresul practic ne obligă sa o facem.
Stați un pic! Oare este corect să restrângem bucuria căsătoriei numai la regnul animal? Ce o sa spuna regnul vegetal sau mineral? Să perpetuăm oare discriminarea, bazându-ne pe clasificări științifice arbitrare? Pietricelele, apele, munții, ciupercuțele, copacii, merele și trandafirii au de asemenea drepturi, nimeni nu trebuie lăsat pe dinafară!
Trăim într-o societatea inclusivă. Familia viitorului va fi alcătuită din numere reale sau imaginare de ursuleți, zmeurici, zmei, ființe umane unisex, pietre, ape, plante. Abia atunci vom reveni in starea de armonie originală – paradisul pe pământ.
Ceea ce Adam si Eva, cei de la care a pornit nenorocirea, nu au fost in stare sa păstreze.
