Când cumpărăm ceva de valoare, după bucuria inițială, urmează îndoielile. Am făcut bine sau nu? În acest articol vorbim despre principalele surse de regret pentru cel care cumpără o proprietate.
Se spune că un bărbat a venit la Socrate să îi ceară sfatul dacă este bine să se însoare sau nu. Răspunsul filosofului a fost foarte simplu: Nu contează. Orice alegi acum, peste 10 ani tot vei regreta.
Regretele fac parte din viața omului contemporan, și se manifestă nu doar în domeniul mariajului, ci și mai des la “shopping”. Emoțiile noastre sunt pe un roller coaster: suntem convinși că am apucat pe Dumnezeu de picior în seara când am cumpărat acel bolid de lux cu 10% reducere, sau acel apartament spectaculos după o negociere strânsă, dar ne trezim a doua zi cu un sentiment mizerabil că am făcut o greșeală imensă. Nu va speriați, sunteți normali (pentru secolul 21). Suferiți de „buyer’s remorse”- regretul cumpărătorului.
Cum Socrate este indisponibil pentru moment pentru alte sfaturi geniale, să trecem în revistă cauzele generatoare de regrete pentru cumpărătorul compulsiv, în domeniul imobiliar.
1. A cumpăra pentru alții
Poate părea bizar, dar unii oameni nu își cumpără casa ce ar corespunde nevoilor proprii, ci cea prin care să arate amicilor că „sunt cei mai tari din parcare”.
Sunt gata să plăteasca un preț ridicat numai ca să aibă cea mai mare curte din zonă, să își frece coatele de vecini cu portofel bogat, într-un cartier de prestigiu, ori pur și simplu să îi arate el colegului Georgescu…
Mai târziu, când își dau seamă că împrumutul la bancă îi mănancă de vii și nimeni nu le laudă „realizarea”, ajung bineînțeles la regrete. De cele mai multe ori, acești oameni vor pierde bani la revânzarea proprietății.
2. A cumpăra la limita posibilitătilor
Băncile ne dau voie, în teorie, să ne îndatorăm până la 40% din venitul anual brut.
Dacă venitul familial este de 100 000$, impozitele pot ajunge la 40,000$ pe an, deci ce ne rămâne pentru consum este doar 60, 000$. Și avem voie să ne indatorăm (cărți de credit, ipoteci, împrumuturi diverse) pană la 40 000$ pe an, ceea ce înseamnă că, practic, tot ce muncim se duce pe plata datoriilor.
Casa pe care o dorim poate fi cea mai frumoasă, totuși nu este bine să ne aruncăm să o cumpărăm cu ultimele resurse. În definitiv, o viată linistită este mai importantă decât o casă frumoasă, nu?
3. A nu ne cunoaște prioritătile
Să presupunem că avem copii mici și stăm cu chirie la Montréal. Găsim o casă potrivită la St-Jérome și, în plus, pare și ieftină. O cumpărăm, ne mutăm. După care ne petrecem zilnic trei ore în trafic, iar copiii se duc la grădinițe și școli locale, unde li se amintește permanent că au accent.
Amicul de la etajul doi, cu care ne vedeam săptămânal la pizza și bere, devine protocolar și nu mai ne dă telefon, ca să nu ne deranjeze. Trebuie să ne dăm întâlnire cu două săptămâni înainte pentru a ne vedea cu el și, în final, ajungem să ne întâlnim doar de Paște și de Crăciun.
Sâmbetele și duminicile le petrecem tunzând iarbă, dând zăpada din față casei și schimbând câte un salut distant cu vecinul.
Festivalurile, spectacolele, barurile, teatrele și artificiile sunt departe. După câțiva ani, cădem în depresie și ne întrebăm de ce naiba am mai venit în Canada…
***
Toate aceste erori sunt cauzate, de fapt, de o necunoaştere a propriilor priorităţi. Ce este cu adevărat important pentru noi? Familia şi educaţia copiilor? Un serviciu bun? Banii? Confortul? Prestigiul? Prietenii? Plăcerile şi stilul de viaţă?
Fiecare trebuie să decidă pentru sine. Dacă ne cunoaştem bine prioritățile, avem şanse mari să luăm decizia corectă de prima dată.
Iar dacă am făcut deja greşeli de acest gen, nu este nici o catastrofă, unele se pot îndrepta. Greşelile deja făcute pot fi un bun prilej să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine.
Si uite aşa, am ajuns iaraşi la Socrate!
