Președintele Klaus Iohannis a anunțat că România și Canada au ajuns la un acord pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români începând cu 2017. Acordul cu Canada privind ridicarea vizelor ar fi trebuit să fie unul în două etape: de la 1 mai 2017, Canada elimina vizelor pentru românii care obținuseră anterior o viză pentru a vizita țara frunzei de arțar iar de la 1 decembrie 2017, Canada ar fi eliminat vizele pentru toți cetățenii români. Acest acord a fost singura condiție a României pentru a nu se opune CETA, acordului de liber schimb Canada-UE.
Cum acest acord a căzut, deocamdată, și ridicarea vizelor s-a amânat. Dar subiectul e larg discutat în comunitatea românească de la Montreal. Vă prezentăm mai jos o opinie primită de la unul din cititorii noștrii, Marius Mureșan.
Citind un articol, pe o reţea de socializare, aflu că există posibilitatea ca românii să nu mai aibă nevoie de viză de turist pentru a intra în Canada. A fost un troc pe care o parte din politicienii din România l-au făcut cu guvernul federal de la Ottawa. Nu vreau să intru în detalii acum despre acest troc, pentru că toată lumea îl ştie, dar vreau să scot în evidenţă altceva, şi anume, ipocrizia multora dintre noi.
Articolul fiind scris de o publicaţie de aici din Montreal, cei ce au lăsat comentariile, în marea masă, au fost românii din zonă. Am fost uimit să văd că majoritatea au o poziţie negativă faţă de ridicarea vizelor pentru români.
Argumentele acestora sunt cam următoarele: „Rromii ne vor invada..”, „Scursurile din România vor veni aici şi ne vor strica reputaţia..”, „…De ce să vină ei aici, aşa fără viză, când noi am venit selectaţi şi am fost triaţi mai mult sau mai puţin..”, „…O să fim prea mulţi români în zonă şi totul se va strica aici…”
Uimirea mai mare a fost când, invitând la mine un grup de prieteni români, am observat că au aceeaşi atitudine şi aceleaşi argumente.
Oare chiar aşa este? Poate ar trebui să ne uităm puţin în istorie. Poate că mai îndreptăţiţi să spună asta sunt cei care şi-au riscat viaţa să ajungă aici. Cei care au trecut Dunărea înot, cei care au trecut fâşia printre gloanţe şi apoi au stat cu lunile prin lagăre, cei care şi-au lăsat familiile acasă pradă securităţii şi regimului de tristă amintire.
De ce tu, cel care ai emigrat si ai fost „selectat”, eşti mai presus decât românii din ţară? Cu ce eşti tu mai bun? Oare tu nu ai avut o şansă în viaţă să ai posibilitatea să fii „selectat”?
Ei uite că această şansă, cei ce vor să emigreze acum, aproape nu o mai au. Da, ei vor veni cu o viză de turist şi când vor ajunge aici poate o parte din ei vor încerca să rămână. Şi? Care este problema? Ei nu au voie la o şansă?
Acesta este „românismul’’. Suntem români în declaraţii, la întruniri cu mici şi bere, la portul iei, la Biserică unde ne etalăm ţinutele şi tragem cu ochiu’ să vedem, celălalt cât de realizat este?, la spectacole cu artişti români veniţi la noi să mai facă câte un ban, pe reţelele de socializare şi cam atât.
Din păcate aşa este. Suntem nişte ipocriţi care una spunem şi alta facem.
Avem aici în zona Montreal o comunitate la nivelul unui oraş mic spre mediu din România, deci oarecum o comunitate mică şi divizată într-un număr de „n” asociaţii.
Nu suntem în stare să avem două biserici mari şi frumoase care să arate mândria noastră de români, în schimb avem 10 micuţe şi alte câteva pe la subsoluri şi spaţii închiriate. Nu avem pe cineva care să ne reprezinte în ţară interesele, în schimb avem păreri şi „talibanisme” politice şi ne permitem să înjurăm ca la uşa cortului, să punem etichete când şi cum ne vine nouă.
Nu ne implicăm decât când avem un interes material sau de imagine şi dacă totuşi cineva încearcă să facă ceva pentru comunitate prin eforturile sale, îl sabotăm.
