Adina Popescu,
O istorie secretă a țării Vampirilor. 1 – Cartea pricoliciului,
Ed. Arthur, 2015.
Suntem în timpul Basmului Comercial, epocă succesoare a Basmului Nou, care a urmat basmelor Străvechi și Mediu, într-o țară pe cale de a fi admisă în Conglomeratul țărilor cu Roșii Palide. Tărâmul Nostru și Tărâmul Celălalt coexistă.
Țara este populată de o faună diversă: spiriduși, strigoi, voinici, vampiri, zmei (zmeul Tase e șofer de tir), balauri și dragoni, sfinți (sfânta Vineri, sfânta Miercuri…), scorpii și păsări măiastre, urieși (Parâng, Retezat…), întruchipări diavolești (Cel-din-Baltă, Cel-din-Puț).
Personaje principale sunt un pricolici, care-i un soi de lup sensibil, cu suflare tămăduitoare, născut în vremea Basmul Străvechi, și un Călător, un inspector sub acoperire tratat cu respect de cei capabili să-l recunoască, venit să verifice în ce măsură este pregătită țara pentru aderarea la pomenita uniune suprastatală.
Țara are un Președinte cu griji specifice conducătorilor de țări aflate în tranziție, cum ar fi sancțiunile promise de Conglomerat în cazul încălcării drepturilor omului și ale făpturilor de basm. Împăratul Roșu, din mijlocul domeniului lui de mafiot, pune la cale afaceri cu apă vie îndoită și plănuiește capturarea nedemocratică a puterii. }mpăratul Verde, și el lipsit de împărăție, dar cu caracter, este șeful mișcării de rezistență împotriva absorbirii țării în Conglomerat.
Un roman fantasy, deci. Prima parte (430 de pagini) a unei trilogii. O carte aparent destinată celor foarte tineri, în realitate cu potențial evident de a capta atenția cititorilor de orice vârstă. A celor născuți în epoca Basmului Nou și ajunși cetățeni ai Conglomeratului, unul aflat acum în stare de asediu, mai ales !
***
Citind Cartea pricoliciului, mi-a devenit evident că și Statele Unite, unde mă aflu, sunt o lume cu făpturi de basm. Prin ea au hălăduit la vedere, în ultimul an, mincinosul Ted, leșinatul Jeb, nebunul Bernie, micuțul Mario, poznașa Pocahontas, escroaca Hilary, toți identificați astfel de Donald, un zmeu miliardar plin de stamină, cu gura mică, cu părul portocaliu și vâlvoi. Neplătitor de taxe, jongleur de falimente, țepar al propriilor angajați, fondator de Universitate la mișto, rasist, xenofob, bădăran și asaltator de doamne, Donald a fost ales Președinte.
Explicațiile postelectorale sunt interesante, dar tardive. Cum au fost și după Brexit. Un designer de la locul meu de muncă inginerească are o explicație universală: „Everybody’s going crazy!” l
