Consulatul României la Montreal a acordat recent, mai multor români, titlul de Cetățean al Culturii Naționale. Consulul general al României la Montreal, domnul Victor Socaciu, m-a invitat să particip la această ceromonie pentru a primi, la rândul meu, aceeași distincție. Am decis să refuz și motivele sunt explicate în această scrisoare deschisă.
Domnule Victor Socaciu,
Vă mulțumesc pentru intenția de a-mi acorda titlul și diploma de Cetățean al Culturii Naționale. Am chizbuit mult și mă văd nevoit să refuz această distincție.
Întâi, nu o merit. Ceea ce fac cu ziarul Pagini Românești și cu Librăria Românilor la Montreal reprezintă o parte însemnată din viața mea. Sunt însă motivat de pasiune și de dorința de a oferi românilor de aici o parte din acel acasă pe care l-au purtat în inimile lor, peste ocean, odată cu emigrarea în Canada. În plus, la ziar sunt susținut de o echipă de colaboratori, cei mai mulți benevoli, care dau o mână de ajutor pentru ca acest proiect, pornit acum 16 ani, să continue. E nedrept să-mi aloc merite care sunt și ale lor.
În al doilea rând, am o problemă cu lista celor care au primit această distincție. Recunosc, nu știu toată lista, dar am aflat multe din numele recompensate. Mă puteți considera elitist, dar o parte din cei premiați nu trebuiau să fie acolo, după cum mulți alții ar fi trebuit să se afle pe listă și nu sunt.
Îmi dau seama că pot fi făcute unele omisiuni fără nicio rea intenție. E uman. Nu cred însă în adaugiri întâmplătoare. Și acestea din urmă mă deranjează.
Îmi permit să vă atrag, preț de un minut, atenția asupra imposturii, o boală care afectează grav România, mai ales în aceste momente.
Această boală frânează dezvoltarea României împingând în prim-planul vieții publice și în posturi de decizie oameni care nu au nici chemarea, nici competențele și nici dorința de a schimba ceva în bine în viața românilor. Acei români care chiar învață, care vor să-și practice meseria onest nu au nicio șansă și sunt împinși spre disperarea emigrării sau blazării.
Această impostură se întinde, din ce în ce mai mult, și în cadrul comunității românești de la Montreal. Avem de toate: televiziuni fără oameni care fac televiziune, asociații făcute doar ca cineva să fie șef, lideri comunitari fără acțiuni comunitare și așa mai departe. Sunt aici, printre noi, și nu are sens să ne mințim că ei nu există. Ca și în România, mulți dintre ei ocupă prim-planul vieții în mica noastră comunitate românească din Montreal și împrejurimi. Ca și în România, cei care vor și au priceperea de a face ceva nu mai vor să o facă. Acești oameni se blazează și, ce tristețe, emigrează o a doua oară. De data asta din comunitatea românească care se regăsește mai săracă și mai dezbinată.
Prefer, deci, să nu primesc această distincție, mulțumindu-vă, sincer, încă o dată că v-ați gândit la mine.
Cu respect,
Viorel Anghel
Jurnalist | Manager Pagini Românești
