Mi-a sărit în ochi (pe Facebook, evident) remarca inteligentă a unui tânăr scriitor: vorba „românul s-a născut poet” ar trebui înlocuită, azi, cu „românul s-a născut analist politic”. Articolul meu era aproape gata, așa că nu m-am lăsat intimidat.

O tânără și talentată jurnalistă, scriitoare și ea, și-a făcut publică (tot acolo) părerea că românii trăind în afara României ar trebui să manifeste reținere (jenă, cred că a spus) în a se pronunța asupra politicii de-acasă, să-și vadă mai bine de viața lor de-acolo, de departe. Întâmplător, o cunosc personal. De fapt, mi-am dat brusc seama că n-o cunosc. Postarea ei a primit like-uri de tipul cățeilor zburători lansând inimioare și comentarii reținute, pline de tristețe. Nu-i greu de ghicit cine era cu cățeii și cine, cu tristețea. Articolul meu fiind, în același timp, despre departe și aproape, iar nu m-am lăsat intimidat.

Paradoxul

Trump a devenit președinte pe o agendă electorală de dreapta, promițând taxe mici, salariu minim scăzut, restrângerea sectorului public în educație și anularea reformei făcute de Obama în asigurările de sănătate.
PSD a acaparat guvernul pe o agendă electorală de stânga, promițând măriri de alocații, pensii și salarii, dar și – surprinzător – scăderi de taxe.

Statistic, votanții lui Trump, comparați cu cei ai lui Hillary, au fost mai în vârstă, mai puțin educați și mai „rurali”, adică minoritari în toate marile orașe. Votanții PSD-ului, comparați cu cei ai taberei PNL – USR, au prezentat aceleași trei caracteristici, cu mica deosebire că numai ruralul românesc e pur și dur, adică fără apă curentă și cu acces limitat la internet.

E drept că două însușiri ale votanților lui Trump au lipsit taberei pesediste, preponderența albilor în dauna negrilor, hispanicilor, asiaticilor etc (dovezi de rasism și xenofobie) și preponderența bărbaților (dovadă de misoginism), însă aceste lipsuri pesediste s-au datorat doar sărăciei de oportunități (ia să fi fost USR-ul partidul ungurilor care salvează România, ori Cioloș, femeie!).

CITEȘTE ȘI:  Viorica Dăncilă a demisionat de la conducerea PSD

Întrebarea firească este: de ce, în cele două țări, un electorat în mare parte asemănător a votat agende politice în mare parte contrare ?

Ploaia de minciuni

Trump a mințit în legătură cu aproape orice detaliu al biografiei lui, nou ori vechi: cantitatea de bani primită de la taică-su, episoadele penibile din trecutul lui de om de afaceri (falimente provocate, angajați rămași neplătiți), universitatea lui care nu educă, fundația lui de caritate care nu ajută, taxele neplătite, jurnaliștii insultați, femeile agresate etc. Discursurile lui electorale au mustit de date statistice deformate, despre imigrație, rata criminalității, starea economiei, impactul tratatelor internaționale, încălzirea globală etc. A mințit și Hillary, cel mai mult în legătură cu email-urile ei, dar nesemnificativ în comparație cu Trump. Votanții lui Trump l-au crezut. Au crezut fiecare minciună de pe internet care-o discredita pe Hillary. Cum ar fi aceea despre cercul de pedofili cu sediul într-o pizzerie, afacere patronată de Hillary (din viciu ori pentru profit, nu s-a mai spus de ce ar fi făcut-o). După alegeri, un trumpist a năvălit înarmat în pizzerie, căutând pedofili, și numai printr-un noroc a fost arestat înainte ca să se lase cu omor.

Nici PSD-ul nu s-a lăsat mai prejos. Prin organul lui de media, canalul TV Antena 3, a scăldat țara în valuri de minciuni, prea numeroase pentru a le aminti aici. Pesediștii au avut nevoie de o sperietoare externă și au găsit-o în persoana lui George Soros, miliardarul ungur-evreu-american care își folosește averea dobândită din speculații financiare pentru a influența mersul politicii mondiale în direcția consolidării unei „societăți deschise”. Un concept pus în dificultate de recentul exod al sirienilor în Europa. În acest context, Soros nu e bine văzut de guvernul naționalist din Ungaria. În schimb, ideea că Soros conspiră ca să desprindă Transilvania de România a prins printre telespectatorii Antenei. În propaganda antenistă, foștii intelectuali băsiști au fost înlocuiți de intelectualii sorosiști. Iar Dacian Ciolos, premierul atunci în funcție, a fost deconspirat ca fiind nici mai mult nici mai puțin decât fiul lui George Soros.

CITEȘTE ȘI:  Un Bucureşti distopic. Cornel Bălan, Liftul, Humanitas, 2019

Trump și PSD-ul au mizat masiv pe minciună, pe ideea lui „nu puteți voi să credeți pe cât suntem noi capabili să mințim !”, și au câștigat. Între Trump și electoratul lui a existat simbioza perfectă. Între PSD și electoratul lui, de asemenea. De-o parte, hoții, de alta, electoratul mai puțin educat și rural, adică cu acces limitat la informație, și electoratul îmbătrânit, asaltat de nesiguranța zilei de mâine și de dorința nemărturisită de a fi mințit întruna.

Lecția

Electoralul îmbătrânit, puțin educat și rural nu înțelegea de ce lui nu-i era deloc bine într-o societate despre care i se tot spunea că merge din ce în ce mai bine.
Mai auzeau și ei că, în societatea aproape „deschisă” de azi, sunt tineri care studiază la universități reputate, din țara lor ori din străinătate, care apoi ajung să lucreze bine, să călătorească mult, să meargă la spectacole de tot felul, să frecventeze numai restaurante recomandate pe TripAdvisor, să facă sport de întreținere etc, dar viața lor, a celor cu școală puțină, ori de la țară, ori deja în vârstă, tot lipsită de aventuri și plină de privațiuni rămânea.

Așa că au votat pentru schimbarea guvernanților, a sistemului politic, s-a spus, cu speranța că următorii guvernanți îi vor avea și pe ei în vedere. Altfel spus, Trump și PSD-ul au profitat de nemulțumirea reală a electoratului lor.

Această teorie, parțial adevărată, este o lecție de aplicat la următoarea tură la guvernare a nemincinoșilor.

Ad