Văd la Radio Canada un reportaj cu oameni fericiți. O familie de refugiați sirieni este primită călduros de un village din Quebec. Sirianca declară reporterului că lumea în Quebec este foarte primitoare. De fiecare dată când o întâlnesc încearcă să o îmbrățișeze. E de înțeles, femeia e frumoasă, a fost chiar prezentatoare de televiziune în țara ei.

La 50 de kilometri de noi, la punctul de frontieră de la Bernard-Lacolle poliția este debordată de refugiații din Statele Unite speriați de Trump. Ei trec ilegal granița, polițiștii îi ajută să iasă din zăpadă și le pun cătușele. După care sunt acceptați în țară. Dacă ar încerca să treacă legal ar fi întorși în SUA unde deja au făcut o cerere de rezidență.

Dacă la început părea o glumă, etiopieni speriați de deportările anunțate de Trump, acum e o problemă. Sunt o mie care au intrat numai în februarie în Quebec.

Am început să citesc mai mult de refugiați. Canada a anunțat că primește 25.000 de refugiați sirieni, și aproape s-a făcut numărul. Ei au fost intervievați și aprobați în birourile din Amman și Beirut. Printre ei și femeia drăguță îmbrățișată cu dragoste de localnicii din satul quebechez.

Deci toți sunt selectați după anumite criterii, familii, mai tineri, copii și de ce să nu zicem 90% sunt creștini. Mai ușor de integrat. Asta am înțeles după ce am găsit o declarație a unui imam din Montreal care se plângea voalat că sunt preferați musulmanilor.

Quebec s-a angajat să primească 7.600 și deja au venit 6.000. Interesant este că numai 800 dintre ei sunt luați în grija statului total, ceilalți au declarat că sunt parenati de conaționali. Parenarea presupune că pentru o perioadă de un an, provincia nu se angajează în nicio cheltuială cu ei, în afară eventualei francizari.

CITEȘTE ȘI:  Reforma fiscală a lui Donald Trump. Canada își pierde avantajul concurențial față de SUA

Refugiații fără parenare par a fi mai câștigați, ei primesc locuință și ajutor social. Cei trecuți ilegal din Statele Unite par și ei favorizați. Vor beneficia de toate drepturile fără să fie nevoiți să treacă de un interviu, de o selecție așa cum au făcut sirienii. În câteva luni vor depăși 25.000 și ei nici măcar n-au optat niciodată pentru Canada ca sirienii.

Opoziția sare la gâtul lui Trudeau, granița noastră este o brânză, Trump scăpa de cei fără acte fără efort și țara va fi în mare încurcătură. Trudeau spune că totul este sub control dar nu explică cum o s-o rezolve.

Protejată de oceane și fără Mexic ca vecin, Canada și-a putut alege întotdeauna pe cine primește și pe cine nu. Iată că nimeni nu s-a gândit vreodată că refugiații ar putea veni cu taxiul de la vecinii noștri americani.

Tot la Bernard Lacolle o tânără canadiană de origine indiană, născută aici, a fost refuzată la intrarea în Statele Unite. Ea a apărut la toate televiziunile și cazul ei a stranit chiar interpelări în Parlament. I se cere lui Trudeau să-i ceară socoteală lui Trump. De când un cetățean canadian nu are voie să între în Statele Unite.

CITEȘTE ȘI:  Trump se consideră un geniu

Știm cu toții că polițiștii americani nu debordează de politețe, chiar față de canadieni. Nu trebuie să-i superi pentru că te întorc din drum. Și, potrivit legii lor, nici măcar nu trebuie să explice de ce nu te acceptă în Statele Unite. Uneori pot fi subiectivi. Cu ei nimeni nu negociază, sunt stăpâni pe graniță.
Scandalul, totuși, îmi pare tras de păr. Sunt sigur că în fiecare zi sunt canadieni refuzați în SUA, cum sunt americani opriți de canadieni. E chiar un serial pe Discovery cu munca polițiștilor de frontieră.În fiecare zi sunt zeci de americani care nu intră în Canada sub diverse motive.
Până acum nimeni nu se plângea pe exemple punctuale, dar subiectul face audiență. De când a venit Trump la Casa Albă, canadienii au probleme să intre în țara vecinilor.

E tras de păr subiectul, parcă ar fi copiat de la Antena 3, ceva de genul trebuie eliberați toți corupții pentru că ei au găsit o femeie cu doi copii acasă care face închisoare pentru c-a furat un salam din supermarket. Așa e și cu canadiana noastră. Nu se știe ce le-a spus polițiștilor americani, că doar la discuție n-au participat și televiziunile.

Ca în toate subiectele de presă, totul este relativ, iar exemplele aduse în fața camerelor nu reflectă chiar situația din teren. Privesc cu puțină circumspecție și cazul relatat mai sus că și happy-end-ul cu frumoasă sirianca îmbrățișată de tot satul.