Actrița Emma Watson (Harry Potter, Beauty and the Beast) a acceptat să facă o serie de fotografii pentru revista Vanity Fair. Într-una din ele, vestimentația purtată lasă să i se vadă o parte din sâni. Cum Emma Watson este una din militantele mișcării feministe, această fotografie a stârnit un iureș pe internet.
Ea a fost atacată inclusiv de femei. Dacă ar fi fost crescute în comunism, acestea i-ar fi reproșate Emmei că „întinează nobilele idealuri ale feminismului” acceptând să-și arate sânii.
Fundamentul criticii a fost rezumat de o animatoare radio din Marea Britanie, Julia Hartley-Brewer.
„O fotografie în care se vâd sânii publicată într-o publicație de calitate cum e Vanity Fair e artă și arată puterea femeilor, una în care se văd sânii dar publicată în pagina 3 din The Sun este exploatarea femeii.”
„Feminismul este despre a oferi femeilor o alegere. Este despre libertate. Despre eliberare. Despre egalitate. Chiar nu știu ce treabă au sânii mei cu asta. E confuz”, a replicat artista.
În fapt, poate că asta e problema. Feminismul e confuz, după ce zeci de fracțiuni (voci sau cum vreți să le spuneți) vin cu propriile lor idei pe care le promovează agresiv.
Ca în multe alte mișcări sociale de azi, locul feminismului în prim planul vieții publice a fost luat de talibanii mișcarii. Publicul vede protestele cu sânii goli ale activistelor Femen, urlete împotriva pozelor nud sau impunerea de cote pentru femei, cu forța (acest ultim lucru este, după mine, cea mai mare jignire adusă femeilor și mișcării feministe).
Problemele femeilor sunt diferite de la o țară la alta. Una e să fii femeie în Canada, alta e să fii femeie în Afganistan. Da, putem vorbi generic de egalitate de gen, dar contextele sunt prea diferite pentru ca o abordare generică să meargă.
Mișcarea, chiar și la nivele serioase, e cantonată într-un război orb al egalității procentelor. Să luăm ca exemplu Condition féminine Canada, care are o rubrică specială pentru 8 martie. Printre altele se spune că femeile nu ocupă decât 21,6% din locurile din consiliile de adminsitrație din marile întreprinderi și că doar 26 % din deputați sunt femei. Când vorbim de primarii, doar 18% din municipalitățile canadiene au o femeie la conducere.
O bună parte din femei chiar iubesc să fie mame. Nu le interesează să intre nici în consilii de administrație, nici în politică. Iar cele care au dorit să o facă au reușit și au fost sau sunt lideri excepționali. La fel sunt cele care decid să-și sprijine soții să se concetreze pe carieră sau să intre în viața publică.
Competența trebuie să primeze, nu egalitatea de gen. Consiliile de administrație pot fi compuse 100% din femei, nu văd de ce să rezervăm locuri pentru bărbați dacă găsim femei mai competente decât ei. Dacă întreprinderea va merge prost, oamenii își vor pierde job-ul. 50% femei în CA nu rezolvă problemele unei companii prin magie.
Violența împotriva femeilor (fizică, sexuală), discriminarea salarială pentru același job, acestea sunt probleme care trebuie rezolvate cu prioritate. Guvernul ar trebui mai degrabă să găsească resurse să ajute mamele singure, să intensifice lupta împotriva proxeneților care racolează și exploatează femei, fie că ele sunt minore sau majore.
Cât despre sânii Emmei Watson: e absolut treaba ei dacă vrea să îi arate sau nu. Hai să judecăm oamenii după fapte, nu după revistele glossy în care apar.
