Statuia lui Mihai Eminescu. Carul înaintea boilor

Ne aflăm în situația de a avea o Piață a României și o statuie a poetului național Mihai Eminescu într-un cartier care nu este unul în care prezența românească să fie importantă. În acest moment, o serie de asociații românești, cu girul Consulatului României la Montreal, strâng bani pentru ridicarea unui soclu pentru această statuie. Am vrut să vedem cum se văd lucrurile și dinspre administrația locală, până la urmă responsabilă de luarea și punerea în practică a acestor decizii.

Cum vedeți, ca primar al acestui cartier, prezența acestei statui într-unul din parcurile pe care le administrați?

Noi avem un interes ca statuia să fie mutată pentru că vrem ca această statuie să fie într-un loc unde ea să poată fi apreciată la adevărata ei valoare. Din câte știu, comunitatea română este a treia ca pondere în Notre-Dame-de-Grace. Dar trebuie menționat că românii nu sunt concentrați doar într-un singur cartier, ei sunt în tot Montrealul, și acesta este un merit al comunității. Nu e ca în cadrul comunității portugheze sau italiene pe care ști unde să le găsești.

Din acest punct de vedere sunt mulțumit că o găzduim, dar dacă ea poate fi pusă într-un loc unde ar mai util, ar fi mai bine.

Problema este că de la Consulatul României, cu excepția emiterii ideii, nu s-a făcut nimic în acest sens, al transferării statuii.

Consilierul municipal Magda Popeanu a avut mai multe întâlniri cu dl. Marc Marinescu în acest sens și a cerut măcar o scrisoare pe acest subiect. Nimic. Și asta nu ajută. Ville de Montreal este disponibilă pentru discuții dar nu trebuie ca aceste demersuri să vină din partea unei persoane. Trebuie ca ele să vină din partea unei comunități care să se exprime prin instituțiile ei.

Dacă aceste demersuri ar fi fost făcute, noi am fi cedat statuia.

Parcul va intra în reamenajări în această primăvară și va fi transformat exclusiv într-un parc pentru copii. Va fi un parc foarte frumos, cu jocuri de apă, cu un pod, cu vapoare. Este această statuie la locul ei într-un parc pentru copii? E o întrebare care trebuie pusă.

Dar noi vom face statuii un soclu. O vom pune pe soclu, o vom prezerva ca o statuie publică, într-un spațiu public dar suntem conștienți că nu este soluția optimală.

Dacă din partea comunității există dorința de a muta această statuie, pentru noi e la momentul potrivit, dar ar trebui să știm. Pentru că altfel, noi oricum vom deplasa statuia pentru a-i construi soclul.

Unul din scenarii ar fi depozitarea statuii…

Acesta nu este unul care să fie apreciat de de Direcția de Cultură de la Ville de Montreal. Planul e deja făcut și aprobat: punerea statuii pe un soclul, în locul actual. Dar și așa, statuia va putea fi mutată oricând. Parcul nu va fi amenajat în funcție de statuie, nu va fi o arie în jurul statuii.

Deci, dacă înțeleg bine, indiferent de ce va decide comunitatea română, statuia va avea un soclu, dar nu va fi în condițiile pe care le dorește ea…

Nu va fi de 2 metri, nu va fi amenajat un spațiu pentru a observa statuia. O statuie înseamnă un spațiu amenajat în jurul său, iluminat, bănci, o degajare pentru a permite observarea ei optimă, ea nu este doar un obiect. Pentru noi ea va fi un obiect. Nu va fi o statuie pusă în perspectivă, în valoare.

Soclul pe care-l vom face va fi unul funcțional, din beton, curat, eficace, calculat pentru a putea susține statuia. Dar nu va fi vorba de o punere în valoare a statuii.

Acest soclu ar fi trebuit făcut de mult, și atunci o parte din comunitate a zis „vom încerca să ne implicăm, să facem ceva”. E, deci, o inițiativă care nu e necesară dacă Ville de Montreal are intenția de a face un soclu?

Eu cred că este o inițiativă necesară. Soclul pe care comunitatea va vrea să-l facă nu va fi același cu cel pe care Ville de Montreal ar vrea să-l facă. Poate însă că un soclul așa cum comunitatea vrea sau cum artistul a vrut, poate că acest soclu ar fi făcut de autoritățile locale din NDG, pentru că e o importantă comunitate românească în zonă. Eu dacă aș avea statuia unui poet portughez pe care să trebuiască o instalez în cartier, pot să vă spun că nu aș pune-o într-un colț. Pentru că voi avea comunitatea portugheză care va veni să o viziteze. Vreau ca ei să se poată așeza pe o bancă, să o privească, vreau să am grupuri de copii care să vină să discute în jurul ei. Nu e același lucru. Și din acest motiv, soclul de care am vorbi nu ar fi același de care am vorbit până acum.

Presupunând că statuia va rămâne în același loc, ea nu putea fi niciodată instalată pe un soclul de aproape doi metri pentru că ea nu va fi pusă în valoare de nimic, parcul nu va fi gândit pentru asta.

Exact. Și în plus nu va fi o populație care să vină să o viziteze în cotidian.

Am văzut înțelegerea dintre Ville de Montreal și România privind această statuie și ea este valabilă 20 de ani, deci până 2020. După această dată, Ville de Montreal va decide dacă statuia va fi sau nu păstrată, deplasată sau depozitată?

Ville de Montreal nu aruncă statuile la coș. Devine problematic doar dacă o reamenajare a unui parc se face. Sau dacă statuia este într-o stare proastă. Abia atunci se poate pune problema. Dar se poate ca statuia să fie acolo și în 2050 fără ca nimeni să pună întrebări.

Protocole d’Entente – Eminescu by Pagini Romanesti on Scribd

Care sunt etapele administrative de urmat?

Trebuie ca românii, prin intermediul unei instituții să ceară mutarea statuii.Ville este indiferentă de la cine vine inițiativa. Poate fi consulul, căci el a început demersurile. Poate fi o altă asociație, poate fi o asociație creată ad-hoc doar pentru acest lucru, important este ca ea să fie reprezentativă pentru comunitate. E nevoie de sprijin, de o ceremonie, de o mică acoperire în presă a subiectului. Ceva care să dovedească nevoia comunității pentru un punct de întâlnire și dorința ca această statuie să fie mutată și să facă parte din acest loc. Iar eu mă voi duce cu cererea în Consilul municipal și-l voi întreba pe primarul din Cote-des-Neiges dacă este deschis la ideea mutării acestei statui în cartierul său, într-un parc și dacă vrea să consacre un buget pentru aceasta și nu cred că primarul va zice nu. Dacă aveți o comunitate determinată, primarul va spune da.

Putem vorbi mai degrabă de o lipsă de înțelegere a modului în care aceste lucruri trebuie făcute?

Da. Nu știu pentru ce domnul consul a ezitat să facă această cerere. Poate nu era la curent cu faptul că vrem să reamenajăm parcul. Nu știu.

Românii știu că statuia este în Place de la Roumanie. Una din întrebări este dacă după mutarea statuii în altă parte am putea obține acest lucru pentru noua adresă?

Bineînțeles. Vă semnalez că numele parcului în care se află statuia nu a fost schimbat. El se numește în continuare Parc Devonshire și Place de la Roumanie e în interiorul acestui parc. Același lucru poate fi făcut și în alt parc.

Am vrea, ca primărie de cartier, să știm ce dorește comunitatea românească să facă cu această statuie. Pentru că dacă ne anunță, și asta relativ repede, în următoarele două ședințe, că au avut o discuție cu primarul Russell Copeman (n.r. primarul cartierul CDN-NDG) și ne spuneți că da, este o deschidere a primarului pentru mutarea statuii, atunci nu am mai cheltui banii pentru realizarea unui soclu și am pune statuia într-o cutie de lemn pentru ca ea să poată fi mutată la noul amplasament. Dar nu putem face asta dacă nu știm sigur că statuia va fi mutată. Pentru că noi nu o vom da afară din parc.

Care este părerea dvs. despre intenția unei strângeri de fonduri în comunitate pentru soclul statuii?

Eu nu cred că aveți nevoie de a strânge toată suma. Chiar și o sumă simbolică, să spunem 5.000$ ar fi suficientă. Ar fi o dovadă a interesului comunității pentru acest lucru. Cred că fondurile CDN-NDG sunt suficiente pentru a face o amenajare pentru statuie.

Legat de partea artistică, poate fi ea realizată de cineva din comunitate?

Este clar că va fi un arhitect peisagist care va reamenaja statuia, care va face un plan. Dar primăria poate prezenta comunității planurile primite și să o întrebe dacă acestea corespund așteptărilor ei. Cât privește execuția lucrărilor, depinde de valoarea acestora. Până în 25.000$ primăria poate decide acordarea unui contract fără licitație, dacă persoana respectivă are competențele necesare. Peste această sumă trebuie licitație. Dar chiar dacă procesul se face la intern, nimic nu împiedică comunitatea să sugereze planuri de realizare a acestui proiect.

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Ultimele articole

Articole similare