Liberala

Aș vrea să nu mai scriu pe facebook despre Trump, ori despre Dragnea. Aș vrea să nu mai vorbesc despre ei și chiar să încetez să mă mai gândesc la pungășiile lor. Simt că obsesia cu pungășelile lor îmi tocește degeaba neuronii și mă împiedică să-mi văd de viață. Așa că acum, în loc să mă las purtat de tentația micii analize politice, încerc să scot la lumină un personaj din viața astfel regăsită.

Îmi e coleg de muncă, e american, îl cheamă Brian, are 59 de ani și e suporter al lui… Trump. (Iarăși? Nu-i același lucru, calamitatea cu păr portocaliu e doar parte din decor aici.) Întrebat ce îi place la Trump, Brian își începe lista cu promisiunea aceluia de a construi zidul. Vede zidul ca pe o stavilă eficace în calea influxului de droguri în Statele Unite. Unul dintre cei doi băieți ai lui, cel mare, a murit de o supradoză, pe când avea 29 de ani. Când amintește tragedia, lui Brian i se umezesc ochii.

Brian e celibatar, unul cu două divorțuri la activ, și e în permanentă căutare de prietenii cu doamne. Le caută pe site-uri specializate de pe internet. Deși le-ar dori mai tinere, le caută în plaja lui de vârstă, pentru a-și maximiza șansele. Mizează pe o autoprezentare comică, făcută la sugestia unui amic mai experimentat.

Știu toate astea pentru că Brian își ține la curent colegii cu eforturile lui pre-amoroase. Dacă nu știu ceva, e pentru că nu pot să țin minte totul, sau pentru că nu eram de față când Brian a făcut respectiva destăinuire.

La ieșirile în grup pentru masa de prânz nu participă dacă-i vorba de „mâncare etnică”. Îi plac pizza, hamburgerii și fripturile. I-am spus că și pizza e „mâncare etnică”. A căutat pe internet originea pizzei și s-a declarat surprins de ceea ce a aflat. Mi-a spus că, pentru el, italienii nu sunt imigranți. A fost de acord cu mine când i-am spus că acum o sută de ani erau.

Brian nu bea alcool, sub nicio formă. Crede că băutul unei cantități oricât de mici e primul pas spre alcoolism. Băiatul lui cel mic a stat o perioadă la el, împreună cu prietena. Brian a văzut sticle de băutură în frigider și i-a spus: Nu la mine în casă ! I-am spus: nici Trump nu bea și uite-l ce dezastru face ! A râs și mi-a zis că-l admiră și pentru că nu bea.

În cele două luni trecute de când mi-a devenit coleg, Brian a avut întâlniri cu patru doamne. Între două și șapte întâlniri cu fiecare dintre ele, de obicei pentru mese de seară la restaurant. Primele două s-au retras ele din joc, motivând mici nepotriviri de interese, de temperament etc. La a treia a renunțat Brian, văzând-o cum bea la fiecare masă câte două pahare de vin și cum îl lasă numai pe el să plătească consumația. A patra este o „liberală”. (Printre trumpiști, acesta este un cuvânt de ocară.)

A început cu ea în urmă cu o săptămână, iar după prima ieșire la restaurant se gândea deja să pună capăt relației, din cauza gravei incompatibilități de orizont politic. Este și cea mai în vârstă din seria celor patru doamne, are 65 de ani. Dar, în același timp, la capitolul condiției fizice stă mai bine decât primele trei. În plus, are umor. Acesta este și motivul pentru care a răspuns avansurilor lui Brian pe site-ul de întâlniri. A fost atrasă de umorul autoprezentării lui, i-a spus ea lui Brian. Liberala bea, dar nu la fiecare masă și niciodată mai mult de un pahar. Comparată cu a treia, este o cumpătată.

Astăzi, spre ora șase seara, smartphone-ul lui Brian a făcut „bip”. Cinci secunde mai târziu, Brian ne-a spus, mie și celuilalt vecin de birou, Charlie, că liberala și-a anunțat ieșirea din joc. Am analizat în trei situația. L-am întrebat dacă i-a spus femeii cât de tare îl place el pe Trump. Nu i-a spus, știe că liberala l-ar judeca aspru. Charlie s-a interesat dacă a pus-o în temă cu preferințele lui alimentare: pizza, hamburgheri, fripturi. Da, exact asta a făcut.

L-am sfătuit s-o invite la restaurantul japonez de lângă Walmart. Sau la restaurantul cubanez de pe bulevardul Martin Luther King Jr. Charlie i-a propus câteva fraze meșteșugite pentru mesajul de răspuns. A rămas că Brian încearcă s-o facă pe liberală să-și schimbe părerea.

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare