Maimuța cu grenada în silozul nuclear

PSD avea un bulevard deschis în faţă, de parcă toate planetele i s-ar fi aliniat deodată. A câştigat alegerile la un scor zdrobitor, opoziţie practic nu există, preşedintele era în limitele constituţionale, CCR a fost redusă la anexă a PSD, DNA se află sub tirul unor bombe cu evident efect inhibitoriu. PSD avea un bulevard deschis în faţă, de parcă toate planetele i s-ar fi aliniat deodată. A câştigat alegerile la un scor zdrobitor, opoziţie practic nu există, preşedintele era în limitele constituţionale, CCR a fost redusă la anexă a PSD, DNA se află sub tirul unor bombe cu evident efect inhibitoriu.

Ce îşi putea dori mai mult? Ce a mânat acest partid să arate că un om care deşi e singur pe stradă începe să se dea singur cu capul de asfalt, să îşi dea pumni în cap, să îşi bage degetele în ochi, să îşi tăie pielea? Pentru că ceea ce vedem de câteva zile în România asta este: o automutilare a PSD.

PSD nu avea ce să-şi dorească în plus, dar Liviu Dragnea, da. Pentru Liviu Dragnea obiectivele erau altele: să scape de puşcărie în dosarul Bombonica şi să ajungă el însuşi premier. De asta a dat foc ţării şi în ianuarie cu OUG 13, şi acum.

Pentru ca aceste obiective să devină realitate, avea nevoie însă de două ordonanţe de urgenţă, una care să introducă pragul pentru infracţiunea de abuz în serviciu, adică OUG 13 bis, şi una care să înlăture consecinţele primei condamnări prin modificarea Legii 90/2001.  Ambele în baza a două decizii halucinante ale Curții Constituționale a României (CCR) care obligă practic legiuitorul să modifice în beneficiul exclusiv al lui Liviu Dragnea două articole de lege declarate constituţionale, adică un abuz fără margini, sancţionat în opinia concurentă a judecătoarei Livia Stanciu rămasă singurul bastion al statului de drept în CCR.  Şi pentru că Sorin Grindeanu a refuzat să-i ofere aceste ordonanţe, Liviu Drangea a început să-l preseze, să ameninţe şi în final să declanşeze acest război nuclear.

Până unde este Liviu Dragnea dispus să meargă? Nu are limite. Şi asta e marea diferenţă față de Victor Ponta. Nu îl voi considera niciodată dezirabil pe fostul premier, toate păcatele îi rămân la locul lor, dar Victor Ponta avea totuşi o limită peste care nu a trecut niciodată. Liviu Dragnea, un Nero contemporan al României, nu are nicio limită.   Şi sunt ferm convinsă că ar fi în stare să-și târască şi partidul şi ţara în orice nebunie, în orice scandal, în orice aventură sinucigaşă pentru a-şi atinge scopurile. De la tribuna Parlamentului, în şedinţa dedicată moţiunii, a declanșat un atac dur împotriva justiţiei, anunţând practic un jihad eliberator. Şi nu mă îndoiesc că îl va declanşa pentru că nu mai are nimic de pierdut.

Şi, chiar mai mult decât atât, Liviu Dragnea, cel mândru că este român, a fost dispus să facă UDMR nişte concesii istorice, toate cu efecte letale  asupra simbolurilor naţionale, concesii pe care niciun partid şi niciun politician nu le-a acceptat vreodată. Când eşti gata să declari 15 martie zi liberă pentru comunitata maghiară, deci să recunoşti ca sărbătoare cu toată încărcătura ei istorică de coşmar pentru românii din Ardeal, îţi asumi nu numai o sfidare teribilă, ci şi un potenţial de mare tensiune internă.

Ce dovadă mai teribilă de dictatură totală într-un partid poate fi decât votul fricii pe care l-am văzut la moţiune? Supravegherea strictă a fiecărui vot de către Liviu Dragnea personal, presiunea uriaşa pe fiecare pesedist care să se simtă strivit, să nu aibă e ales.

Lecţia acestor zile nu este despre politică, pentru că nimic din ceea ce trăim nu are vreo legătură cu regulile politicii normale, indiferent cât de dură este ea. Lecţia acestor zile este despre ceea ce se întâmplă atunci când trimiţi maimuţa cu grenada în mână în silozul nuclear ca să vezi ce se întâmplă. Şi ne place sau nu, grenada a fost pusă în mâna maimuţei de electorat.

Nu e doar vina lui însă. Este şi vina opoziţiei, vina lipsei de opţiuni pentru cei care au rămas acasă.  Ce urmează e greu de spus în acest moment. Jocul se mută la domnul Iohannis  care trebuie să desemneze un nou premier. Nu văd niciun motiv pentru care preşedintele, ajuns într-un vârf al mandatului sau după turneul internaţional de mare succes, ar fi dispus să-i ofere lui Liviu Dragnea un premier marionetă care să îi îndeplinească ordinele pentru a distruge ţara.    După cum nu văd niciun motiv pentru care Liviu Dragnea  să accepte altceva decât un premier marionetă care să emită ordonatele dorite şi apoi să se dea la o parte. Şi din acest conflict putem ajunge la oriunde. Anticipate? Suspendare preşedintelui? Singura şansă este un previzibil “jihad” în PSD care să se răscoale împotrivă lui Liviu Dragnea şi să-i limiteze masiv puterile.

Cert este doar unde suntem cu o ţara blocată, cu un curs al leului care a luat-o razna, cu investitori care se uită la noi ca la o ciudăţenie, cu un an pierdut pentru economie.   Maimuţa e cu grenada în silozul nuclear.

Ultimele articole

Articole similare