Horia Tecău este unul dintre cei mai buni tenismeni români. Specializat în proba de dublu, el ocupă în acest moment locul 26 în clasamentul de profil al ATP. Născut, ca și Simona Halep, la Constanța, Horia Tecău face pereche la dublu cu olandezul Jean-Julien Rojer, locul 24 în clasamentul ATP și cu Florin Mergea când joacă pentru România.
Horia Tecău a fost în patru finale la Wimbledon unde a devenit campion în 2015 și este medaliat cu argint la Olimpiada de la Rio de Janeiro, din 2016.
Am profitat de prezența sa la Rogers Cup Montreal pentru a discuta puțin pe marginea situației tenisului masculin românesc.
Ați pierdut meciul din seara asta (miercuri, 9 august n.r), nu e tocmai un moment plăcut, dar viața merge înainte. Care sunt planurile pentru restul sezonului?
Mergem la Cincinatti, la US Open și, după aceste două turnee, Bejing, Shanghai, Viena și Paris.
Aș vrea, dacă ești de acord, să discutăm puțin pe marginea diferențelor la nivel de performanță între tenisul românesc masculin și cel feminin. Tu ești unul dintre băieții care obțin performanțe în România. Este o explicație pentru asta?
Sunt mai multe explicații, nu doar una. Una din cauze este că sunt mulți juniori care sunt buni până la 14-16 ani, dar dupa aceea prea puțini dintre ei merg mai departe cu o echipă potrivită, cu susținere financiară pe măsură. Sunt doar 2-3 care încearcă și șansele sunt prea mici să mai obții rezultate plecând de la baza asta.
În generația trecută eram măcar 15-20 care jucam la turnee futures sau challanger, ne luptam să câștigăm. Acum sunt prea puțini. Nu zic că nu sunt buni, dar sunt prea puțini și au nevoie, în primul rând de susținere financiară, ca să meargă mai departe și de o echipă bună în jurul lor. Pentru că la acest nivel, ei concurează cu jucători care nu mai lasă nimic la voia întâmplării. Fiecare jucător are preparator, fizioterapeut, antrenor bun. E un nivel la care nu mai poți face lucrurile cu jumătate de măsură și cu oameni mai puțin pregătiți.
Ai nevoie de cei mai buni oameni care există pentru ca aceștia să te ajute să mergi mai departe și la noi sunt și foarte puțini care merg mai departe. Foarte mulți renunță prea repede.
Aspectul financiar poate fi o cauză?
Da! E una dintre ele. Dacă-i întrebi pe mulți dintre ei, asta îți spun. Dar adevărul este că dacă ești un jucător bun la nivel futures (cel mai mic nivel din circuitul ATP), nu faci bani. Dar dacă câștigi meciuri, să faci puncte, să treci la următorul nivel, acolo reușești să te susții cumva. Mai joci niște meciuri pe echipe, mai primești o sponsorizare din stânga sau din dreapta. Nu trebuie să visezi la zeci de mii de la sponsori. Dar sunt prea puțini jucători care au acest nivel, să poată juca la futures și să încerce. Să creadă în ei și să meargă și să încerce, măcar. Mulți renunță mult prea repede.
Și în cazul nostru. Ne-au trebuit câțiva ani de zile de jucat la futures, apoi am trecut la challanger după aceea am mers la calificări la ATP, apoi am decis să merg pe dublu și a fost altă poveste dar ani de zile am încercat până am pătruns. Nimic nu se întâmplă peste noapte și eu i-aș sfătui să aibă mai multă răbdare, să creadă mai mult în ei, să încerce mai mult viața asta pe circuit. Dacă asta vor să facă și să joace la acest nivel, atunci trebuie să aibă mai multă răbdare și perseverență.
Sper să te revedem peste doi ani la Montreal, pentru că bănuiesc că nu ai de gând să te retragi
Nu, nu am de gând. Am 32 de ani. Să-mi dea Dumnezeu sănătate să pot să joc în continuare atât cât o să-mi facă plăcere și cât o să vreau. Încă sunt aici, îmi place, mai câștigi, mai pierzi, dar nu aș fi aici dacă nu mi-ar plăcea și nu m-aș simți bine. Deci nu mă gândesc la niciun plan de retragere.
