Nebuloasa fascistă

Acum vreo 6 luni, colegul trumpist Brian ne-a spus, mie și lui Charlie, că Trump este cu siguranță foarte inteligent, pentru că numai unul foarte inteligent poate să facă o avere de 4 miliarde.

Ieri, ne-a spus că George Soros e un mare dușman al Statelor Unite și că ar trebui investigat.

I-am răspuns că, dimpotrivă, Soros e un om care a dat bani pentru democratizararea țărilor europene foste comuniste, cum e România. Că banii lui au folosit și la combaterea corupției din acele țări, motiv pentru care e urât exact de cei mai corupți dintre politicienii de-acolo. Cum ar fi unul, Dragnea, șeful partidului care, în România, controlează parlamentul și guvernul. (Aici exagerez, n-am pronunțat numele penalului nostru, lui Brian i-ar fi trecut pe lângă ureche). În plus, i-am spus, Soros are o avere de peste 20 de miliarde, deci e un individ măcar de 5 ori mai deștept decât Trump.  „De cinci ori mai escroc”, a spus Brian, râzând. „Scuză-mă, tocmai ai spus că Trump e escroc?” a intervenit Charlie.

***

Umberto Eco, într-un discurs ținut în 1995 la Columbia University din New York, propune o listă de 14 caracteristici tipice ale fascismului „primitiv și etern”, avertizându-ne că „e suficientă prezența uneia singure pentru a asista la coagularea unei nebuloase fasciste”. Discursul e reprodus în placheta „Reconnaître le fascisme “ (Grasset, Paris, 2017, 50 pagini). Aleg câteva dintre caracteristici și încerc să le detectez prezența.

„Cultul tradiției”

În Statele Unite, o minoritate semnificativă crede că dreptul de a poseda un număr nelimitat de arme semiautomate e inatacabil, pentru că e înscris în al doilea amendament al Constituției, aprobat la 1791, pe când soldații foloseau flinte. În România, tot o minoritate semnificativă dorește modificarea, în Constituție, a definirii familiei, formei actuale, o uniune consimțită între soți, urmând a-i lua locul cea „tradițională”, o uniune între un bărbat și o femeie.

„Refuzul modernismului”

La București, în 2008, istoria artei înregistrează asaltul anteniștilor asupra poneiului roz, o jucărie cu o zvastică pictată pe fund, expusă în cadrul unei expoziții a ICR de la New York.

„Suspiciunea față de lumea intelectuală”

La București, anteniștii i-au înfierat ani la rând cu mânie proletară pe intelectualii “lui Băsescu”. (Bine, azi nici Băsescu nu mai e ce-a fost…)

„Dezacordul este trădare.”

A spus-o Trump despre ex-directorul FBI, despre parlamentarii republicani care nu-l urmează orbește și despre mulți alții. A spus-o Dragnea despre Grindeanu, despre Chirică de la Iași etc.

„Apelul la clasele de mijloc frustrate, lovite de o criză economică…”

Avem aici o descriere din 1995 a votanților lui Trump din 2016.

„Naționalismul”

Trump: China râde de noi ! Dragnea: Soros vrea să ne ia Transilvania !

„Elitismul popular. Toți cetățenii aparțin celui mai bun popor din lume… “

Trumpiștii n-au niciun dubiu în privința lor. Printre pesediști, de-o vreme bântuie mândria de a fi… strămoși ai Romei.

„Atitudinea macho, implicând disprețul față de femeie și condamnarea intolerantă a moravurilor sexuale neconformiste, de la castitate la homosexualitate”

Aici am o teorie: Supermasculii care, pe facebook, se declară apărători ai “moravurilor sexuale tradiționale”, obișnuiesc să se îmbrace pe ascuns, în fața oglinzii, în lenjerie de damă.

***

Mihai Neamțu, “Fenomenul Trump și America profundă – Cum a înfrânt un businessman sistemul politic”, editura MN (inițialele autorului), București, 2017.

Am cumpărat cartea la pachet cu ziarul România liberă, în prima jumătate a lunii iulie, la București. Am cumpărat-o fără s-o frunzăresc, pentru că tot pachetul se dădea cu 14 lei.

Cartea nu este o analiză a fenomenului Trump, ci o hagiografie a individului cu același nume.

În ea, Trump e un bun investitor, are fler, e harnic, e când prudent, când hotărât, are geniul comunicării, știe să vorbească cu omul simplu (taximetristul), utilizează hiperbola (!), e rege pe Twitter (!!). Altfel spus, el nu e lăudăros până la indecență, mitocan, misogin, abuziv cu angajații, maestru al falimentelor și al evaziunii fiscale, etc.

Urmează dări din pensulă care-l definesc pe Trump ca om politic: pune la suflet siguranța concetățenilor săi asaltați de delicvenții veniți din Mexic, care mai și fac competiție incorectă americanilor, șterpelindu-le joburile sărmane, e pentru “dreptul la autoapărare”, e împotriva “pomenilor care omoară hărnicia”. Are mici pete în soare, cum ar fi aceea că “nu-și cere iertare”, dar posedă “o smerenie ascunsă”. S-a prins ce moștenire dezastruoasă i-a lăsat Obama, oriunde s-o fi născut acela. (Trump s-a lansat în politică somându-l pe Obama să-și facă public certificatul de naștere). Despre apropierea echipei Trump de Rusia, în campania electorală și imediat după alegeri, nicio vorbă în carte. Despre suportul dat de Trump dreptei radicale, nicio vorbă. Menționări ale altor marote trumpiste, tratatul NAFTA și conceptul de încălzire globală, apar neînsoțite de o opinie personală a autorului.

Când l-am văzut pe Mihai Neamțu în scena balconului, în vara lui 2012, la anunțarea rezultatelor referendumului pentru demiterea lui Băsescu, mi-am impus să nu râd, din respect pentru Monica Macovei. Îl percepeam ca pe un tânăr intelectual bine situat în câmpul vieții politice, dar lipsit de charisma necesară pentru evoluții spectaculoase. Cartea lui de-acum, una scrisă cel mai probabil pentru bani, demonstrează că nici caracterul, nici viziunea politică nu-l ajută. Poate că pentru el a sosit timpul să se apropie de PSD.

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare