Unui rezident canadian care efectuează vizite dese și lungi în USA, i se poate impune statutul de rezident permanent american de către IRS.

Începând cu 01 iulie 2014, autoritățile vamale din Canada și USA folosesc o bază comună de date, astfel încât ambele state știu exact când intrați sau ieșiți dintr-una  sau alta dintre țări, respectiv și durata exactă a fiecărei șederi. Cu toate acestea, autoritățile vamale din USA nu vor putea ști exact durată unei călătorii pe care o veți întreprinde într-o croazieră care are punctul de plecare din această țară, astfel încât există pericolul ca aceea perioadă să fie adăugată în mod automat la durata vizitei dvs. pe teritoriul UȘĂ.

Calculul duratei de ședere în USA este unul pur aritmetic.

Pentru fiecare an calendaristic, numărul de zile de prezență pe teritoriul acestei țări este suma următoarelor trei elemente: (1) numărul de zile petrecut în USA în anul curent să spunem 2015);(2) o treime din numărul de zile petrecute în anul imediat precedent (în anul 2014);(3) 1/6 din numărul total de zile petrecute cu 2 ani în urmă (în anul 2013).  Dacă totalul acestor trei elemente depășește 183 de zile și dacă respectiva persoană a petrecut deja 31 de zile în Statele Unite în anul curent, reglementările fiscale americane impun față de aceea persoană statutul de rezident pentru scopuri fiscale în anul curent.

Consecințele acestei situații sunt :

– obligativitatea declarării veniturilor totale obinute oriunde în lume

– reglementări restrictive legate de modul fiscal de raportare

– penalizări severe în cazul omiterii declarării sumelor de bani existente în conturi bancare aflate în afara USA și implicit pentru neproducerea declarațiilor de impozit necesare.

Ca urmare, orice persoană care teoretic poate atinge limită celor 183 de zile, calculate în baza celor trei elemente menționate mai sus, trebuie să fie foarte atentă în așa fel încât să fie informată asupra situației proprii înaintea IRS-ului, pentru că altfel va fi prea târziu.

Formula de calcul prezentată anterior consideră porţiunile de zi petrecuta în USA ca fiind zile întregi, cu câteva exceptii. Spre exemplu, dacă o persoană devine bolnavă şi ca urmare nu poate părăsi teritoriul, perioada stată peste limita de 183 de zile va fi exclusă din calcul. Totuşi, această excepţie nu se aplică dacă persoană era bolnavă deja la data intrării pe teritoriul Statelor Unite.

Ca regulă generală, în bază formulei de calcul oficiale, petrecerea a 126 de zile anual pe teritoriul USA, în trei ani consecutiv, duce automat la impunerea statutului de rezident fiscal US. Cu toate acestea, dacă în decursul unui an se petrec mai puţin de 183 de zile, o excepţie pentru neaplicarea statutului de rezident fiscal poate fi cerută, în cazul în care se poate invoca o mult mai apropiată conexiune cu o altă ţară, cu care Statele Unite are încheiată o convenitie fiscală, cum ar fi, de exemplu, Canada.  În această situaţie, persoana respectivă poate completa formularul « 8840 Closer Connection Exception Statement for Aliens »  până la data maximală legală (aceeaşi cu cea aferentă formularului « 1040NR U.S Nonresident Income Tax Return » sau « 1040NR-EZ U.S Income Tax Return for Certain Nonresident Aliens with No Dependents”).

Formularul 8840 precizează clar faptul că dacă acesta nu se depune până la data limită prescrisă, persoana respectivă nu va fi eligibilă să beneficieza de excepţia mai sus menţionată.  Legat direct de situaţia rezidenţilor canadieni care petrec mai mult de 183 de zile în USA în decursul unui an, Convenţia fiscală dintre cele două ţări prevede la articolul IV faptul că o persoană căreia i se impune statutul de dublu rezident, poate fi considerată doar rezident canadian în baza unor « teste » fiscale ce îi vor fi aplicate şi anume: – localizarea centrului principal de interes personal şi economic al persoanei- centrul intereselor vitale, locul unde locuieşte în mod obişnuit şi unde îşi are reşedinţa principală- cetăţenia.

Totuşi, trebuie reţinut faptul că pentru un rezident canadian care petrece mai mult de 183 de zile în USA, a se bază doar pe prerogativele  articolului IV din Convenţia fiscală Canada-USA nu va fi îndeajuns. Aceasta deoarece chiar dacă respectiva persoană nu va fi declarată rezident american, aceasta va trebui totuşi să respecte obligaţiile  legate de producerea declaraţiilor de impozit pe care le are un cetăţean american. Obligatoriu pentru rezolvarea problemei este de a completa şi formularul « 8840 Closer Connection Exception Statement for Aliens »

Ad