Marian Drăgulescu, 36 ani, este una din forțele lotului de gimnastică artistică a României. Marian Drăgulescu se află la Montreal unde va participa la Campionatele Mondiale de Gimnastică Artistică vor avea loc la Stadionul Olimpic din Montreal în perioada 2-8 octombrie. Pentru sportivul român acesta este cel de-al 12-lea său Campionat Mondial. Drăgulescu are în palmares 8 medalii de aur şi 2 de argint. Ultima sa medalie mondială datează din urmă cu doi ani, la Glasgow, un argint la sărituri. Marian Drăgulescu a acordat un interviu în exclusivitate pentru Pagini Românești.
Cum a decurs pregătirea pentru Campionatele mondiale în ultimele săptămâni?
Pregătirea a mers foarte bine, mai puțin în ultima săptămană când am suferit o entorsă la glezna stângă, la Paris, la o etapă de cupă mondială, dealtfel fiind și ultimul test înaintea campionatului mondial.
La C.M. vei concura la sol și sărituri, vor fi singurele aparate la care vei mai evolua de acum încolo?
Dacă echipă va avea nevoie de mine să fac mai multe aparate, voi face cu sigurantă, cum dealtfel s-a întâmplat și în trecut.
Ai debutat la CM de la Tianjin în China în 1999, au trecut 18 ani de atunci, îți mai aduci aminte cum a fost , ce emoții ai avut?
Eram total debusolat, era primul meu an de seniorat, nu știam pe unde mă situez, pentru că nu îmi cunoșteam adversarii, nu îmi măsurasem puterile cu ei incă, așa că obiectivul meu a fost doar să stau pe aparate… și nici măcar asta nu s-a întâmplat 😂 , dar am prins totuși 2 finale, la sărituri și bară, ceea ce a fost ok.
Faptul că ești campion european en-titre (la sol) este o motivație în plus pentru tine sau o presiune la mondiale?
Este în primul rând o satisfacție a muncii depuse pană atunci și o motivație pentru antrenamentele grele care vor urma. Presiunea pentru mine constă în faptul că niciodată nu vreau să dezamăgesc.
După europene ai declarat că un concurs este „o loterie a nervilor, un război psihologic” , cine este „adversarul” și cum faci să te concentrezi?
Este adevărat, în momentul exercițiului sunt doar eu cu aparatul, și trebuie să am un psihic foarte puternic deoarece există multe lucruri care vin și trebuie să le gestionez, cum ar fi reacția și încurajările celor din sală, emoțiile, miza competiției, toți cei care și-au pus încrederea în mine.
De ce în momentul de față gimnastică românească ( masculin sau feminin) se bazează la cucerirea unei medalii tot pe sportivii „veterani”?
În momentul de fată așa este, dar sper că în viitor să se schimbe lucrurile.
La mondiale le-ai pregătit adversarilor surpriza unor execuții/elemente noi de genul „săriturii Drăgulescu”?
Având în vedere accidentarea de săptămana trecută, obiectivul meu este să pot concura, să am evoluții onorabile și să mă întorc sănătos acasă.
În Montreal trăiește o numeroasă comunitate de români și cu siguranță mulți dintre ei vor veni să-i susțină pe gimnastii români. Ce le transmiți și la ce să se asteapte din partea ta?
O să mă vadă pe mine că de fiecare dată, un sportiv dedicat și pasionat care întotdeauna dă tot ce are el mai bun în competiție.
PS: îi aștept la un selfie… pe toți
