Exclusiv. Loredana Groza: „Bucuria publicului  mă încarcă și  energia lui e  combustibilul cu care funcționez” Interviuri

Exclusiv. Loredana Groza: „Bucuria publicului mă încarcă și energia lui e combustibilul cu care funcționez”

loredana-imaginarium

Loredana în spectacolul Imaginarium din 2015. © Foto oferită de echipa Loredana Groza

Sâmbătă, 7 octombrie, de la ora 18.00, Loredana Groza va susține un concert pentru românii din Montreal. Concertul va avea loc la Auditorium Le Plateau (3700 Avenue Calixa-Lavallée, Montréal, H2L 3A8) și este organizat de Escu TV.

Loredana este incontestabil unul din artiștii far din muzica românească. Cu o carieră remarcabilă, începută la 14 ani, înainte de Revoluția din 1989, Loredana umple și azi sălile de spectacol, fiind unul din puținii artiști români care se reinvetează continuă și care a continuat seria succeselor de dinainte de 1989. Am profitat de venirea ei la Montreal pentru a vedea care este secretul din spatele acestui succes și a afla mai multe despre omul și artistul Loredana Groza.

 Probabil că cei mai mulți români v-au cunoscut abia după celebrul duo „Bună seară iubito”, interepretat alături de actorul Ion Caramitru. Totuși, activitatea dumneavoastră muzicală nu a început atunci. Ați studiat vioara timp de opt ani și ați intrat în lumea muzicii prin participarea la concursul „Steaua fără nume”. Cum a fost intrarea dvs. în muzica ușoară românească?

Am studiat vioară mai puțină vreme când eram mică, m-am reîntors la acest instrument mai târziu, când am început să compun. Am participat de mică la serbări și la câteva competiții județene de cântat, apoi la „Cântarea României” (concurs muzical din perioada comunistă n.red.) – care era platforma cea mai importantă unde se puteau exprima copiii cu orice fel de talent artistic.
La Steaua fără nume am ajuns pentru că producătorii emisiunii mă văzuseră într-un concurs și m-au chemat. N-aveam vârsta de participare – trebuia să am 16 ani și eu aveam doar 14 – m-au îmbrăcat și m-au machiat să par mai în vârstă, dar am câștigat toate cele trei etape deși eram cea mai mică dintre participanți.

Am învățat mult odată cu Steaua fără nume și despre cum să-mi administrez look-ul, dar și că după un succes tu nu te schimbi, doar percepția oamenilor se schimbă. A doua zi după câștigarea trofeului eram la școală, cu codițe împletite și răspundeam la întrebările despre teme (râde).

Ați prins ca artist aproape cinci ani sub comunism. Erați adolescentă atunci. Ce așteptări avea atunci un tânăr? Era muzica o soluție de a evada din cenușiul vieții? Mai ales că veneați dintr-un orășel destul de mic, din Onești, unde, mă gândesc, că nu era foarte ușor de trăit.

Nu era ușor de trăit, cum nu era ușor în toată țara, dar părinții noștri făceau eforturi să avem ce mânca, ce ne trebuie pentru școală. Noi, copiii, nu ne dădeam seama că e foarte rău pentru că era singură realitate pe care o știam. Am povestit anul trecut în cartea „Sentimente” despre copilăria mea și toată lumea a fost surprinsă să afle că veneam de la concerte sau înregistrări în trenuri înghețate, super aglomerate, noaptea, deși aveam 16 ani! Sau că atunci când am venit la pregătiri pentru Steaua fără nume aveam bani de buzunar doar pentru 4 chifle pe care le cumpăram calde din colțul străzii unde mă cazaseră și le mâncam pe parcursul zilei.

Eu nu realizam că era rău, pentru mine era mai mare bucuria că puteam merge la Televiziune să înregistrez, că învățam de la niște oameni care erau niște legende în meseria lor. Eram Lori din Onești care venise la București, într-un oraș al minunilor. Nu aveam timp să văd sărăcia.

Mai târziu, în 1989, am simțit comunismul mult mai puternic. Eram intezisă la televiziune, Securitatea îmi urmărea orice pas. Către sfârșitul lui ’89 credeam că foarte curând nu voi mai putea cânta deloc, pentru că mă restricționau din ce în ce mai mult.

A venit Revoluția și, paradoxal, cântecul pe care nu-l difuzau la televiziune – „Buna seară, iubito” – deși era foarte iubit în toată țara, a avut primul videoclip și a fost un fel de videoclip neoficial al evenimentelor de atunci.

Loredan Groza Montreal

Loredana în 2016. © Foto oferită de echipa Loredana Groza

Dacă am vorbit de Bună seară iubito, care este povestea acestei melodii?

Câștigasem deja festivalul de la Mamaia, eram invitată la festivaluri, aveam spectacole și, la un festival la Costinești, m-a văzut Adrian Enescu care mi-a propus să lucrăm împreună. Cel mai inovator dintre compozitorii români contemporani voia să lucreze cu mine! Prima piesă pe care am înregistrat-o, un fel de probă să vadă dacă fac față (râde), a fost „O inimă de 16 ani”. Era foarte perfecționist și foarte strict, a fost impresionat că am putut cânta atât de bine o piesă cu un ritm dificil și mi-a propus să facem un album împreună.

„Buna seară iubito” e piesa care a dat titlul primului album pe care l-am făcut împreună. A fost și rămâne cel mai bine vândut album din istoria muzicii românești, peste un million și jumătate de unități. Iar pentru mine a fost o lecție de viață pentru că Adrian Enescu m-a învățat importanța atenției la detalii pentru o înregistrare care rămâne pentru totdeauna,m-a învățat despre disciplină și rigoare. Când am înregistrat „Buna seară iubito”, am ajuns în studio după amiază și am plecat epuizată dimineața pentru că toată noaptea am tras cântecul, până a fost totul perfect.

E un cântec pe care îl iubesc foarte mult, mă emoționează întotdeauna energia care se creează între public și mine, fiecare aduce într-un fel nevorbit amintirile emoțiilor pe care le-a trăit însoțit de această melodie.

Sunteți o artistă foarte deschisă spre experiment. Ați cântat alături de Ion Caramitru, de formația Direcția 5 dar și alături de BUG Mafia sau Șuie Paparude. Inițiativa a venit de la ei sau de la dvs? Cât de mult este influențat un artist de aceste colaborări în activitatea lui viitoare?

(râde) Pe BUG Mafia eu i-am sunat și le-am zis că sunt Loredana și că vreau să fac un cântec cu ei. Nu m-au crezut și când au înțeles că sunt chiar eu, li s-a părut straniu că aș vrea să cânt cu ei (râde). A fost o colaborare minunată și sunt mândră de ce am făcut alături de ei.

Uneori inițiativa vine și de la alți artiști, acum mai ales, de când știu că sunt deschisă la colaborări și sunt tineri care își fac curaj și îmi trimit piese scrise de ei. Pe Smiley l-am sunat când avea 19 ani și era foarte puțin cunoscut, abia se lansase Simplu, și l-am rugat să facem un cântec împreună. „Visez din nou” e piesa pe care Andrei a scris-o pentru noi doi, atunci.
Altfel, nu cred că e vorba neapărat despre experiment cât despre a trăi atent în prezent și cu un gând spre viitor, despre a fi atent la ce e în preajma ta și despre a construi împreună cu oamenii pe care-i apreciezi și simți că au talent.

Este această deschidere un răspuns la întrebarea: de ce are Loredana succes constant, de atâția ani? Care sunt explicațiile pentru primirea călduroasă pe care v-o acordă publicul?

Poate că e vorba despre deschierea aceasta, deși eu cred că trebuie să privim meseria aceasta ca pe un sport de performanță, cu rigoare, disciplină, antrenamente. Și asta fac de când mă știu – mă antrenez muzical, inclusiv lecții de canto sau lecții de perfecționare pentru chitară sau vioară, mă antrenez pentru coregrafii, pentru tot ce ține de un show care să bucure oamenii. Publicul cred – sper- că simte sinceritatea. Sunt pe scenă pentru bucuria lor, pentru a le dărui amintiri și emoții de neuitat. Nimic altceva nu contează.

Cum de nu obosiți? Cum puteți, de atâția ani, oferi același nivel de energie?

Pentru că-mi place ceea ce fac?! Pentru că bucuria publicului mă încarcă și energia lui e combustibilul cu care funcționez?! Când tu ai transmis emoție și bucurie și totul se întoarce înmulțit cu mii sau sute de mii este o senzație incredibilă și o bucurie fără margini.

Repetitii concert Loredana – Sentimente. © Foto oferită de echipa Loredana Groza

Aveți un mod special de a concerta, cel puțin pentru România. Spectacolele dvs. implică mulți muzicieni pe scenă, coregrafie, lumini. Ați putea cântă singură sau cu 2-3 instrumentiști. De ce ați ales acest mod de a vă prezența în fața publicului?

Am cântat și singură înainte de 1989! Cu un microfon cu fir care nu-ți permitea să te plimbi foarte mult și eu, chiar și așa, dansăm cu foc spre disperarea cenzurii Securității (râde). Cred în spectacolul total și dacă pot să fac un spectacol cu 40 de muzicieni pe scenă – ca în spectacolele anuale de la SalaPalatului –, dacă pot să ofer surprize pentru spectator cu fiecare apariție a mea într-un show – și aici mă refer la schimbările de costume, dacă pot să ofer momente magice multi senzoriale, de ce să nu o fac?! (râde) . Cred în spectacolul total, realizat cu tot ce poți pune tu pe scenă pentru bucuria publicului, dar mai ales realizat cu sinceritate.

Aveți concerte, participați la emisiuni tv, sunteți implicată în activatii pentru copii. Mai există viață în afară muzicii?

Astăzi cariera și viața mea sunt intersectate profund și nu mai pot să fac diferențe foarte mari între una și alta, e o viață într-o viață. Mă aflu într-o etapă pregătitoare și mă simt din ce în ce mai bine cu mine.Dacaar fi să mă întorc în timp mi-ar plăcea să nu mai pierd atât de multă vreme cu lucruri colaterale și să mă focusez pe ceea ce contează. Să fiu mai practică. În viață contează familia, muzica și relațiile mai profunde și mai puțin superficiale cu oamenii. Mai bine mai puţine şi mai profunde.

Mulţumită de ce oferă acum noul val din muzica românească? Ați face lucrurile altfel, dacă ai avea vârsta lor?

Cred că fiecare îşi încearcă talentul pe drumul lui şi nu suntem aici ca să-i judecăm pe ceilalţi. Mă bucur când orice tânăr are curaj să încerce să fie diferit şi să facă lucruri noi. Pentru bine lor sper să privească această meserie că pe un sport de performanţă şi să se antreneze tot timpul. În rest, ceea ce ne face diferiţi e felul în care suntem şi simţim, iar eu nu vreau şi nici nu am dreptul să le spun să facă lucrurile altfel decât simţ ei.

Ce aşteptări aveți de la publicul din Montreal, un public destul de bine ancorat încă în viaţă din social-politică România, dar nu ştiu cât de bine ancorat în viaţa muzicală românească?

Sper să vină cu inimă deschisă şi să se bucure de întâlnirea cu amintirile pe care sigur o să le stârnim. Să fie prezenţi în simţire cu noi, în sală. În rest vom face noi – eu şi trupa mea, Agurida – ceea ce ştim ca să aibă o seară memorabilă. Am pregătit un show special pentru turneul din Canada, o să fie cu …multe Sentimente.

Bilete pentru spectacolul Loredanei la Montreal pot fi cumpărate online.

Facebook Comments

X